Recenzie De vorbă cu Emma de Vitali Cipileaga

Autor: Vitali Cipileaga

Anul apariţiei: 2015

Editura: Bestseller

Număr de pagini: 192

„Înţeleg că fără tine n-aş fi eu, cel de acum. Înţeleg că fără mine nu ai fi tu, cea dintotdeauna. Înţeleg că fără noi nu ar fi nimic. Şi înţeleg că din marea dragoste ,aş transforma, aş crea, aş face orice pentru tine. Că tu eşti femeia pentru care vreau să trăiesc.”

Mai are rost să vă spun de unde am auzit de cartea De vorbă cu Emma de Vitali Cipileaga? Sau chiar știți destul de multe despre acest roman care este foarte căutat după apariția sa în Republica Moldova și de când a ajuns și în librăriile de la noi? Ce vă mai pot spune despre romanul ăsta, când știți sau măcar ați mai citit recenzii despre ea? Vă întrebați ce rost ar mai avea să mai scriu și eu. Însă vă spun că mai are rost, pentru că este un roman care are în paginile sale lucruri despre iubire și multe învățături despre acest sentiment profund.

Veți găsi între aceste pagini povețe despe acest sentiment care l-am trăit sau mai puțin cu intensitatea care trebuie trăit. Ne este prezentat cum trebuie să apreciem o femeie și mai ales cum trebuie apreciat și un bărbat, deoarece amândoi formează acest cuplu și trebuie să se respecte, iubească și țină unul la altul, pentru a trăi toată viața alături.

Mai ales sunt prezente și partea rea a lumii care se bagă între doi oamenii care se iubesc și care se completează. Iar acești simpli oamenii se despart din cauza acestor bârfe, în loc să se încreadă în ei, însă îți vor da seama prea târziu de greșeala făcută. Însă să lăsăm asta de o parte și să trec să vă spun și altecva despre romanul ăsta, dar până atunci am să vă las descrierea de pe copertă mai jos.

Cine am fi noi fără dragoste? Cum ar fi dragostea fără noi? Într-o lume a iubirii și a poveștilor de viață, Emma, femeia rebelă și inocentă în același timp, caută răspunsuri la propriile întrebări. O ajută să le găsească Greg, bărbatul creator și omul ei de încredere, alături de care trăiește bucurii și dezamăgiri, redate în dialoguri și reflecții. Lângă el, ea e caldă ca o ploaie de vară sau rece ca un sloi de gheață. Conflictul pe muchie generează trăirile femeii – ale Emmei, și, implicit, ipostazele în care ea ripostează sau încheie armistiții. Cu siguranță însă, nu există o altă cale de mijloc decât dragostea.

– Mă iubești?

– Mai mult decât vreodată.

– Și totuși pleci?

– Da! Pentru că mă lași să fac asta…

Emmei îi este teamă de singurătate. Ea vrea să râdă cu el din același motiv. Ea ține minte săruturile pe care nu i le-a dat. Ea vrea să fie fericită în patul lui. Ea știe că cele mai bune vinuri se beau în doi. Ea caută să construiască poduri peste neînțelegerile din trecut. Ea vrea să meargă desculț pe malul mării. Sunt momente când revine la acea îmbrățișare din trecut, la plimbările nocturne, la momentele în care a râs și la cele în care a suferit. Și momente în care își poartă gândul undeva departe sau se bucură fericită de prezent. Iubindu-l pe Greg sau trăindu-și emoțiile. Ea caută un loc sfințit de dragoste. Ea se întoarce mereu la el.

Cu ce să încep sau de unde să încep? Ce să vă spun despre roman? Cum să spun că o să simțiți iubirea dintre paginile aceste cărți? Sau că o să fiți fericiță când o să vedeți iubirea protagoniștilor noștri din dialogurile care le poartă? Cum o să vedeți când de importanți sunt unul pentru celălalt? Asta chiar nu știu cum să vă descriu în cuvinte, carta asta trebuie simțită, nu descrisă.

Cu cât de avânți mai mult în carte cu atât îți vei da seama cât de imporatantă iubirea dintre doi oamenii și mai ales că ei oferă iubire și celor din jurul lor. Ce vă spun că am învățat din cartea asta să apreciez ce am lângă mine? Da, chiar am învățat acst lucru. Mi-am dat seama de imporatanța celor care mă înconjoară, să apreciez pe cine mă înconjoară și pe cei care mă iubesc.

O carte care se citește foarte repede și îți rămâne în suflet. Vei citi încontinuu (dacă ai timp, desigur) și vei deduce câte povațe are cartea asta. Vei avea ce învăța despre iubirea adevărată, cum să ai grijă de cel care îț iubești și mai ales că trebuie să-l iubești din toată inima. Cum îți alegi prietenii și mai ales cum se vor comporata aceștia cu tine, dacă nu îi respecți sau mai ales ce vei păți dacă nu știi să îți alegi prietenii care te înconjoară.

De vorba cu Emma nu este o carte de citit oricând sau oriunde după părerea mea. Deoarece trebuie să ai o anumită stare ca să o poți citi și cel mai important lucru că trebuie să înțelegi și simți ce dorește autorul să transmită. Dacă n-ai starea potrivită să citești o carte cu sfaturi despre iubirea celui de lângă tine, îți recomand să o citești când îți dorești din suflet să citești și să înțelegi ceva, deoarece atunci îți vei da seama de adevărata valoare a acestor sfaturi.

Autorul scrie foarte clar și cu o simplitate aparte. Cu ajutorul acestui lucru te transpune ușor printre rânduri și îți bulversează sentimentele. Îți amintește ceea ce e bun să faci într-o iubire și ceea ce nu. Ce trebuie să apreciezi la persoana de lângă tine ( mai exact totul cu bune și rele) și trebuie să se sprijine unul pe altul. Vitali Cipileaga este un autor tânăr care vorbește aparte despre iubire . Te emoționează și uimește, însă trebuie să citiți ca să înțelegeți mai bine ce spun.

Ce să mai spun nu știu. Cum să vă spun că am iubit această carte? Cum să vă spun că a reuși să mă învețe ceva bun despre oamenii care mă înconjoară?Că trebuie să-i respect și pe cei care mă jignesc , pentru că atât reușesc să facă, adică să jignească? Că trebuie să respct iubirea dintre doi oamenii? Că trebuie să am grijă de propria iubire?

Da , aceste lucruri am învățat din cartea De vorbă cu Emma de Vitali Cipileaga și mă bucur că am descoperit acest roman care nu va mulțumi pe toată lumea. Pentru că nu toți iubim aceleași lucruri, fiindcă suntem diferiți și acestă diferență ne face speciali.

În încheiere doresc să vă spun că romanul De vorbă cu Emma de Vitali Cipileaga este ceva ce trebuie simțit, nu care trebuie trecut ușor cu vederea. Ceva ce vă va ajuta să clarificați anumite lucruri și vă va plăcea să descoperiți că o să vă fie de ajutor peste ani și ani.

Norii sunt îndoielele tale. Ei vor fi pe cer atâta timp cât nu vei crede în tine. Iar printre nori zboară păsări.
-Și ce sunt păsările?
-Visurile tale. Toate visurile: cele de-o zi și cele de-o viață. Ai grijă să nu zboare prea departe. Acum tu ia-mă de mână.
-Vezi cerul cum se face senin?
-Wow! Parc-ar fi real.
-Eu voi juca rolul cerului. Eu îți voi adăposti soarele și voi alunga norii. Și vom ține sub albastrul meu păsări călătoare. Gata, te-am lăsat să visezi prea mult. Acum e rândul tău.
-Închide ochii, Emma!
-I-am închis.
-Ce vezi?
-Nimic.
-Așa e viața mea fără tine!

Hai pur și simplu să fim împreună. Să ne trezim dimineața de la aceeași aromă de cafea. Să ne simțim împliniți de la același sărut. Să ne ținem de mână într-o lume plină de oameni reci și să ne fie cald. Hai să nu așteptăm imposibilul. S-ar putea ca dragostea perfectă nici să nu existe. Or, perfecte sunt diminețile împreună cu tine. Hai să nu ne pese de vorbele altora. Sunt seci și fără sentiment. Hai să iubim și să fim.

Cu stimă,

Florinela