La limită cu Diana Farca

_20160310_220921  1. Bună ziua, Diana! Ce ne poți spune despre tine, ca să te cunoaștem mai bine?
Sunt timisoreancă, am 27 de ani, sunt licențiată în drept și am un masterat în dreptul afacerilor. Îmi plac oamenii blânzi și înghețata. Culoarea preferată e turcoaz. Ascult muzică clasică, jazz, soul, rock, hip-hop, pop britanic sau muzică electronică. Fug de rutină.
Lucrez de la 16 ani și am fost, pe rând: model, scouter, booker, reporter, redactor-șef și consilier juridic. Mi-am înființat prima firmă la 21 de ani, o agenție de publicitate. În prezent am un birou și un site național de intermediere în asigurări și credite. Fac „Brainstorming” (*numele rubricii) în fiecare joi, în revista „Literatura de azi”.
2. Pe langă pasiunea scrisului, ce pasiuni mai ai?

Pictez în ulei, acril, cărbune sau tuș. Sunt pasionată de istorie antică, filosofie, sociologie și limbi străine. Colecționez ceasuri, viniluri, timbre și cărti vechi.
3. Cum a luat naștere romanul d-vostră?

La începutul anului 2013 am luat o pauză de la tot și am plecat în Suedia, la tatăl meu. În cele două luni petrecute acolo am scris romanul „La limită”, ca o reîntoarcere la originile artistice, pentru că am întrerupt scrisul peste opt ani, timp în care mi-am definitivat pregătirea academică, în paralel cu serviciul și prima afacere.
4. Cum vă simțiți când romanul d-voastră este apreciat de către cititori?

Sunt onorată de părerea criticilor literari, care mi-au apreciat cartea, însă recenziile pozitive ale cititorilor mă bucură cel mai mult, pentru că sunt mărturia faptului că mesajul meu a ajuns la ei. Feedback-ul lor mă determină să-mi evaluez romanul dintr-o perspectivă nouă și să încerc să înțeleg mecanismele sufletești care i-au determinat să se identifice cu anumite personaje sau scene.
5. Ne puteți descrie în câteva cuvinte romanul „La limită”, pentru cei care nu-i cunosc povestea?

Prietenia dintre personajele principale, diametral opuse ca experiență de viață, bătrânul Albert și puștiul Alexandru, reprezintă doar pretextul narațiunii. Acțiunea se mută apoi în România comunistă și despică-n patru firul vieții bătrânului, care descoperă iubirea în țara noastră, dar o pierde după ani și ani, în urma unui accident de mașină. Cele două personaje își completează reciproc golurile sufletești. Ritmul narațiunii transpune ba viteza unui puști entuziast, aflat în primăvara vieții, ba profunzimea unui bătrân ursuz, rămas singur pe durata iernii. Cum farmecul fiecărui lucru stă în detalii, vă invit să lecturați romanul!
6. Când va apărea un alt roman semnat de d-voastră?

Și ce temă o să abordați? Următorul roman se numește „H” sau „Spitalul” și „descompune” realitatea, prezentând cititorului o narațiune falsă, apoi una reală, menite să-l trezească din hibernarea cotidiană, pentru a-și lărgi orizontul sufletesc și a-și reevalua propria normalitate.
7.Cum v-ați descoperit pasiunea scrisului?

Și cine v-a îndemnat să scrieți? Scriu de mică, însă profesoara de limba și literatura română din liceu ne-a dat la un moment o temă de casă, menită să ne stimuleze creativitatea, care presupunea compunerea unei poezii, cu folosirea anumitor cuvinte cheie. Am abandonat poezia, pentru că presupunea subtilități sufletești și profunzimi nepercepute atunci, dar am început să scriu proză scurtă.
8. Cum vă petreceți timpul liber ?

Citesc beletristică, scriu, mă uit la filme (vechi, în general), fac voluntariat, practic diverse sporturi la inăltime, merg în trasee montane (acum mult mai rar) și călătoresc. Când eram mai mică, mă cățăram fără coardă elastică, ca o reminiscență a vacanțelor din copilăriei, petrecute la rude, în Pucioasa, micuță stațiune balneoclimaterică dintre Sinaia și Târgoviște.

9. Ce gen de carte vă caracterizează cel mai bine?Și ce gen n-ați aborda niciodată?

Îmi plac romanele realiste, cu substrat psihologic. Nu cred că aș avea curajul să abordez prea curând teme fantastice sau science-fiction. Reneg scrierile „de budoár”, în genul Sandrei Lynn Brown.
10. Cum îndemi adolescenții să citească, mai ales cartea ta?

Un om posedă trei bunuri neprețuite: educația, cultura și cuvântul. Celelalte bogății sunt efemere. Nimic din ce-ai învățat nu se pierde și-ți va fi reamintit la momentul oportun.
11. În final, un gând cititorilor și celor care te urmăresc.

Trăiți în prezent! Simțiți mai mult și gândiți mai puțin. Nu căutați fericirea în exterior. În loc să urmați căi bătătorite, creați-vă propriul drum

Cu stimă,

Florinela

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s