Recenzie: Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei de Elizabeth George Speare

12240820_451995598336128_4152271481752075376_o

Titlu: Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei

Autor: Elizabeth George Speare

Editura: Art/Youngart

Anul apariției: 2015

Număr pe pagini: 256

„Nat privi în sus și-i surprinse privirea melancolică.
– Haideți, nu vreți în apă? o luă el peste picior.
– Păi, nu spuneai dumneata să nu mai fac niciodată așa ceva? replică Kit pripit.
– Aveți nevoie de-o scuză? Bine, strig după ajutor și mă bag sub apă. N-o să puteți să stați acolo și să vă uitați cum mă înec, nu?
– Oho, și încă cum! râse Kit fără să vrea. Chiar așa aș face.
– Atunci n-aveți decât să stați acolo și să vă prăjiți, răspunse Nat.”

O carte minunată! Cum ați văzut din titlu această recenzie va fi despre  Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei de Elizabeth George Speare. Îmi place la nebunie coperta romanului, deoarece este un contrast de mov  cu  note jucăușe .Prima dată când am văzut-o în librăriile online, mă întrebam când o să mi-o pot procura și eu, însă dorința mi s-a îndeplinit mai repede de cât credeam cu ajutorul editurii Art, cărora  le mulțumesc.

Kit a crescut pe insula Barbados, înconjurată de dragoste și răsfățată de bunicul ei. Dar când acesta dispare, trebuie să plece pentru că nu se cuvine ca o fată de șaisprezece ani să locuiască singură. Știe că are o mătușă și un unchi care trăiesc în colonia Connecticut. Așadar, singură și disperată, pornește înspre ei într-o călătorie pe mare, către Noua Anglie.

Când ajunge la destinație, Kit descoperă cu mâhnire un peisaj gri și umed, dar încă și mai tulburător i se pare modul de viață puritan din casa unchiului său. Nu-şi găseşte uşor locul acolo, dar asta până când o întâlnește pe Hannah Tupper, o femeie în vârstă, lângă care Kit simte că poate să fie, în sfârșit, ea însăși.

Dar coloniștii o cred pe Hannah vrăjitoare. Dacă află că tânăra îi este prietenă, același lucru îl vor crede și despre ea. Kit trebuie să aleagă: să-și abandoneze singura prietenă sau să-i rămână alături, chiar dacă ar putea pierde totul?

„Rar s-a mai întâmplat ca o carte să ne transporte în așa fel în viața din secolul al XVII-lea.“

New York Herald-Tribune

„O carte remarcabilă, plină de energie și de empatie.“

Bookmark

 

Autoarea scrie foarte bine,chiar mi-a plăcut cum a conturat acest roman. Descrie foarte frumos întâmplările prin care trece protagonista și mentalitatea acelor vremuri. Prezintă modul cum trăia o familie de la țară și felul cum se îmbrăcau și vorbeau. Acest lucru chiar mi-a plăcut, deoarece îmi place să descopăr lucruri noi despre perioade vechi și obiceiurile acelor oameni.

Personaj principal al romanul este o adolescentă de 16 ani, pe nume Kit, care rămâne orfană,  în urmă ce bunicul ei moare. Cu inima plină de tristețe că trebuie să părăsească insula Barbados unde a locuit și copilărit. Se îmbarcă pe corabia Delfinul cu destinația  Connecticut , spre sora mamei ei, care este singura rudă de sânge apropiată, fără măcar să-i anunțe, deoarece crede că nu ar lăsa-o să locuiască împreună cu ei.

Când își cunoaște noua casă și familie, își dă seama cât e de diferită de aceste locuri. Însă încetul cu încetul se acomodează sau încearcă acest lucru, dar n-ar fi reușit fără ajutorul verișoarelor ei. Însă cel mai mult o iubea  pe Marcy, deoarece  este persoană foarte bună, blândă și mereu zâmbitoare.

Hannah,o bătrânică foarte bună și drăguță, care stă lângă Iazul Mierlei, este considerată o vrăjitoare deoarece stă singură în căsuța ei și nu vorbește cu nimeni. Însă această bătrânică dornică să ajute pe cine poate și să vorbească cu oricine ar vrea să o asculte, oricând poate să dea un sfat unui tânăr care are nelămuriri. Pur și simplu m-am îndrăgostit de această bătrânică și personalitatea ei, acest lucru dă un lucru magic firului narativ. Am înțeles-o pe protagonista noastră de ce se simte bine lângă această femeie, fiindcă e o persoană minunată, însă sătenii nu au înțeles-o niciodată .

De ce se vorbește despre vrăjitoare? Deoarece romanul este scris în anul 1958 , iar în aceea perioadă încă se mai credea că există vrăjitoare. Însă defapt acest termen este folosit pentru a da vina pe cineva care este diferit de ei după părerea mea, iar autoarea dezbate frumos acest lucru.

Romanul dezbate mai multe teme: iubirea, familia, istoria și religia. Însă așa de bine este  scrisă și construită de parcă ar fi un basm. Pur și simplu iubesc acest roman pentru descrierile, acțiunea și modul în care este abordată tema vrăjitoriei, acest lucru te fascinează.

Chiar dacă Kit trece prin întâmplări foarte tensionate, trece cu bărbăție și demnitate, un lucru care chiar trebuie să-l învățăm de la ea. Mai ales îți sprijină familia, își iubește verișoarele și își găsește iubirea adevărată.

Nu vă spun mai mult, deoarece vă las pe voi să descoperiți această lume magică a lui Kit, fiindcă aș vorbi încă câteva ore despre acest frumos roman, dar nu vreau să vă plictisesc. Și chiar vă îndemn să citiți cartea aceasta, deoarece vă învață să nu judecați pe cineva după modul în care trăiește, ci după modul în care se comportă. O lume minunată construită care pe mine m-a uimit.

„Obrajii lui Kit se făcură purpurii. În ultimele nouă zile, Nat avusese grijă să se afle mereu în altă parte – de ce trebuia să fie așa aproape chiar în clipa aceea? Acum, orice urma să se întâmple, avea să fie și el de față, cu ochii lui albaștri, ironici, și cu zâmbetul lui nonșalant care o scotea din minți.”

„- Mi-ați dat un răspuns, nu-i așa? Cred că înțeleg ce-ați vrut să spuneți.
Femeia clătină din cap,
– Răspunsul e în inima ta, spuse ea blând. Matale poți să-l auzi întotdeauna, dacă stai s-asculți.”

„Așteptă să vadă barca îndepărtându-se de mal. La jumătatea distanței până la corabie, Nat se întoarse și o privi lung. Apoi ridică mâna, în tăcere. Kit ridică și ea mâna să-l salute, după care se întoarse și o porni spre casă de-a lungul fluviului. Nu îndrăznea să stea până când barca avea să ajungă la Delfin. Încă o clipă și și-ar fi pierdut ultima urmă de bun simț și de mândrie și s-ar fi aruncat în apă după barcă, implorându-i să n-o lase acolo.”

  Le mulțumesc mult celor de la YoungArt pentru că mi-au oferit un exemplar al cărții pentru recenzare și părerea mea sinceră. Romanul îl puteți găsi pe  YoungArt sau librăriile partenere.

Cu stimă,

Florinela

 


5 gânduri despre “Recenzie: Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei de Elizabeth George Speare

  1. Abia aștept să citesc și eu cartea asta! Am tot văzut recenzii despre ea, iar coperta mi se pare superbă. Însă, acum că am citit recenzia ta, parcă mi se pare și mai interesantă. Mulțumim pentru prezentarea frumoasă! >:D<

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu