Bună. Îți mulțumesc că ai acceptat să-mi răspunzi la întrebări. Pentru început cine ești?
Salutare tuturor! Este un sentiment tare plăcut să acorzi interviuri si aș dori multumesc pentru asta. Mulțumesc.
Habar n-am cine sunt! În aproape 20 de ani de viață n-am aflat încă, poate până la bătrânețe aflu și revin. Până acum am aflat că sunt un visător și că trăiesc într-o lume fantastică din mintea mea care-i total diferită față de realitate (vă sună cunoscut, nu-i așa?). Nu știu dacă eu am creat-o la un moment dat sau dacă era acolo undeva și aștepta să îi dau viață. Freud a spus că “Omului îi trebuie un vis ca să suporte realitatea”. Ei bine, lumea aceea este visul în care mă refugiez ca să pot să respir, să mă reîncarc și să-mi aduc gândurile. Acolo nu există răutate și oamenii nu s-au dezumanizat. Acolo e senin și cald și nu mă supără nimeni. Concret, la întrebarea “cine sunt?”pot să răspund că sunt pe cale să devin ofițer de aviație, din toamnă începe ultimul an de studenție, dar viitoarea mea profesie nu are nici cea mai mică legătură cu scrisul. Îmi doresc să devin scriitor într-o zi și sper ca peste ani să raspund la întrebarea aceasta afirmând că sunt sciitor.
Ce hobby-uri te reprezintă?
Nu știu dacă lectura e hobby sau pasiune, dar este ceea ce îmi ocupă foarte mult timp. Aș putea să stau ore în șir să citesc fără să îmi dau seama când a trecut timpul, iar dacă sunt singură în cameră, atunci nu există zi mai frumoasă! Ador să citesc oricând, oriunde. Eu sunt studentă în Brașov și am găsit o cafenea numai bună de citit. Ba chiar am și scris cam jumătate din roman pe-acolo. (Mergeți la Kafe pub de pe strada Poarta Schei, e super fain acolo, dar nu știți de la mine!) Cu sportul nu prea mă înțeleg, am momentele mele, dar rare. Evident că și scrisul intră la hobby-uri, este modul meu de a elibera de tot ce mă apasă. Îmi place să mă plimb prin oraș, să descopăr lucruri noi, să ascult ploaia și liniștea naturii, să călătoresc, să analizez oamenii din jurul meu și să le ascult poveștile și mai nou, îmi place să conduc.
Cum te simți când îți așterni gândurile pe hârtie?
După ce scriu (o poezie, un text sau altceva) uneori nu simt că respectiva creație ar însemna ceva. Mă simt eliberată, dar nu tot timpul îmi place rezultatul. De multe ori mă gândesc că poate n-am fost destul de profundă, că n-am exprimat bine, că ar fi putut ieși ceva mai bun, mai frumos. Atunci când romanul era în lucru, nu am avut absolut niciun moment în care eu să spun că nu-mi place cum sună, sau că ar trebui să scriu din nou. Nu am avut niciun moment în care să mototolesc hârtia și să o arunc la gunoi, cum știm că se mai întamplă, sau să țin degetul mult apăsat pe delete. N-am nici cea mai mică idee cărui fapt se datorează succesul acesta, dar a fost minunat!
Cartea ta este o parte a sufletului tău. Pentru cei care nu știu nimic despre ea, ce le poți spune?
Cartea mea este într-adevăr, o parte din mine! Cea mai frumoasă, cea mai pură. Este, bineînțeles, o formă veritabilă a lumii de care vă vorbeam și este catharsis. Mi-am exprimat toate ideile care m-au obsedat și mai ales cea a dragostei absolute, toate frustrările, toate întrebările la care nu știu dacă am găsit răspuns. Nu știu cum s-a întâmplat, dar după ce am început să scriu, parcă am explodat! Și nu știu ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă nu răbufneam pe foaia de hârtie…
Îmi place să cred că această carte este asemenea discuțiilor despre tot și despre nimic, despre viață și despre moartea din noi, despre trecutul care ne dictează viitorul și despre dedesubturile sufletului care nu ies ușor la lumină și nici în fața oricui, v-am mai spus că oamenii sunt haini și rănesc ca și când ar fi ceva normal. Ce păcat!
Cum te simți când un cititor îți apreciază munca? Și mai ales când citești o recenzie pozitivă? Care sunt elementele sau evenimentele din care te inspiri pentru cărțile tale?
Nu cred că am trăit sentiment mai frumos decât acela când îmi spune un cititor că i-a plăcut cartea mea. Asta înseamnă că nimic nu a fost în zadar, că nu m-am gândit degeaba zi și noapte la cartea aceasta (cred că am mai dezvoltat o mică obsesie, pe lângă cea a iubirii absolute, era ultimul gând cu care adormeam și primul cu care mă trezeam). A meritat să adun cât mai multe lucruri frumoase ca apoi să le filtrez și să scriu despre ele. M-am gândit că poate va ajunge în mâinile unui cititor căruia nu îi plac romanele de dragoste și m-am străduit să îl învăț ceva, să am cât mai multe referințe. “Înțepciunea e ta atunci când o dai altuia”, a zis Dimitrie Cantemir, astfel că la final, respectivul să poată spune că a aflat ceva nou din cartea mea, dacă parcursul psihologic al personajului principal nu l-a captivat, deși am auzit de multe ori fraza “Hmm… trebuie să văd ce se întâmplă!”
Mă inspir din tot ce găsesc în jurul meu: din toate cărțile pe care le-am citit, din toate locurile pe care le-am văzut, din tot ceea ce simt, din tot ceea ce am învățat pănă acum, din oamenii pe care i-am întâlnit, din sfaturile altor scriitori sau cititori, din felul în care se mișcă frunzele în bătaia vântului.
Ce reprezintă scrisul pentru tine?
Scrisul pentru mine înseamnă să dau viață universului interior, să exprim ceea ce simt, ceea ce cred, ceea ce gândesc (așa cum știm că a făcut și Camil Petrescu) în cel mai bun mod posibil. Scrisul trebuie să fie o clipă de grație.
Ne poți spune ce te-a determinat să scrii?
M-am apucat de scris acest roman din dorința de a nu pierde o idee bună, care ar fi dispărut imediat dacă nu o valorificam. Am avut o imagine vagă de la care am plecat, și anume un bărbat care stătea pe o bancă într-un parc, o tânără venea spre el, iar dialogul dintre el trebuia să fie despre iubire. Dacă mi-ar fi spus cineva că din nimicul acesta va fi cândva Călătorie în abis așa cum este astăzi, i-aș fi spus că își bate joc de mine! Nu prea am știut eu ce fac, totul a fost ca o avalanșă. Nu mi-am dat seama ce fac, ce se întâmplă cu mine, decât după ce am terminat. Parcă n-aș fi supraviețuit dacă nu scriam. Până n-am terminat de scris n-am avut pace. Ultimul capitol l-am scris într-o seară, cam de pe la 10 pănă pe la 2 noaptea, parcă eram în sevraj sau travaliu, numai gândeam, doar mâna alerga ca la maraton pe hârtie. Media mea de cuvinte scrise într-o suflare era cam de 1000-1200, atunci au fost peste 6000! A doua zi când a trebuit să transcriu digital am înnebunit, dar am răsuflat ușurată!
Știu că ești intrată de foarte puțin timp în această lume a scriitorilor, dar ne poți spune care este cea mai semnificativă lecție pe care ai învățat-o ca scriitoare sau care sunt primele tale concluziile în privința scrisului ?
Ceea ce m-a învățat lumea scriitorilor până acum este faptul că eu, în calitate de publicant, trebuie să ofer publicului o creație despre care să știu că nu cunoște o formă mai bună. Există mai bine întotdeauna, ceea ce e minunat și firesc, dar dacă mă raportez strict la romanul de față, eu nu am ce modifica. A ieșit de un milion de ori mai bine decât aș fi visat vreodată. Acum, după ce traseul meu inițiatic a luat sfârșit, eu sunt alt om, iar dacă aș încerca să modific ceva de acolo, ar însemna să strivesc corola de minuni a lumii Cassandrei, și nu-mi doresc asta. Dar aștept cu nerăbdare critici de orice fel, sunt curioasă cum se mulează pasajele din carte și toată povestea în sine pe cititori. (Nu ezitați să îmi scrieți!)
Ai un program strict atunci când vine vorba despre scris?
Nuu, categoric nu. Dintotdeauna am scris pe unde am apucat și pe ce am apucat. Pe lăngă roman am mai scris și poezie, dar nu știu când o să public un volum despre care să fiu sigură că e bun. Romanul l-am început într-a 12a în ora de istorie pentru ca n-am vrut să îmi scape ideea, am intuit se pare că era bună, și am scris pe telefon, pe laptop, pe ciorne, pe caietele de la cursuri, pe alte foi, în cameră, la bibliotecă, la cafenea, în metrou, în avion, în autobuz, în tren… Scriam atunci când gândurile mele erau atât de multe încât se ciocneau între ele și nu mai aveam liniște.
Care sunt autorii care ți-au marcat stilul tău de scriere și în ce mod și-au pus amprenta asuprata?
Nu știu care e stilul meu! J)) Scrisul meu se naște din sinteza pe care subconștientul meu o face după fiecare lectură, ia tot ce găsește bun și are grijă cu ce nu-i place.
Ce planuri ai pentru viitor?
Am foarte multe planuri pe viitor și nu știu ce voi face mai întâi. Trebuie să mă agăț de o idee cel puțin la fel de bună ca precedenta pentru a scrie din nou ceva care să mă mulțumească și să fiu eu sigură că merită lectura. Nu-mi permit să-mi irosesc timpul cu ceva în care nu cred pe deplin și bineînțeles, nu-mi permit să dezamăgesc (asta dacă n-am facut-o deja).
În final, un mesaj pentru toți cei care ne urmăresc.
Mulțumesc din suflet tuturor cititorilor, sunteți o bucurie imensă pentru mine! M-am străduit să scriu o carte care să nu vă lase indiferenți, am vrut să trăiți momentul odată cu mine, să simțiți emoția. Sper că am reușit, măcar puțin pentru fiecare. Cartea se gasește aici https://www.libris.ro/calatorie-in-abis-madalina-rusescu-LIB978-606-8953-04-5–p1257123.html, fizic în afară de librăria St. O. Iosif din Brasov, nu știu dacă a mai ajuns undeva.
Sper să vă placă și sper să împărtășim impresii după lectură! Mulțumesc mult!
Cu respect,
Florinela
Florinela Alexandrescu 