Titlu: Fata cu fragi
Autor:Lisa Strømme
Editura: Humanitas Fiction
Anul apariției:2017
Număr de pagini: 329
”Personajele din tablouri cresc și se schimbă, Inger, la fel ca în viață. De fapt, ele sunt viața. Se schimbă odată cu stările noastre și cu orele zilei. De fiecare dată când le privim arată altfel.” (pag. 19)
Îi mulțumesc doamnei Ioana pentru această recomandare superbă despre o filă din viața pictorului Edvard Munch, deoarece genul acesta de carte care abordează viața unei personalități , care prezintă modul său de viața , zbuciumul interior și sentimentele sale mă fascinează mereu. Chiar dacă este ficțională în legătură cu anumite întâmplări sau personalități, păstrează caracterul istoric a anumitor evenimente din viața pictorului.
Vă fascinează viața pictorilor? Atunci Fata cu fragi v-a fi pe placul vostru. Un amalgam de pictori, curente și creativitate se întâlnesc în romanul acesta. Pasiunea, devotamentul și creativitatea este presărată printre filele romanului.
În vara anul 1893, mica așezare de coasta Asgårdstrand își așteapta oaspeții din capitala Kristiania — vechea denumire a orașului Oslo —, printre care se număra artiști plastici, oameni de teatru și muzicieni veniți în căutarea liniștii și a unei atmosfere propice creației. Pacea micuței comunități e tulburată de acest exod anual, cu precădere în momentul în care își face apariția tânărul pictor Edvard Munch, personaj controversat și înțeles cu adevărat de puțini dintre contemporanii săi.
În fiecare vară în sătucul Åsgårdstrand din Norvegia , pictorii de renume ale secolului al XIX-lea îți petrec câteva luni pe aceste meleaguri. Însă nu oricum, aceste personalități închiriază casele localnicilor de pe deal pentru a avea o priveliște extraordinară asupra satului și a mării. Pictând atât sătenii , meleagurile de o frumusețe extraordinară, având inspirație la tot pasul.
Cei doi pictori ce sunt bine evidențiați sunt Hans Heyerdahl , un pictor renumit al epocii care a pictat Fata cu fragi, nefiind identificată încă persoana care ar fi fost modelul pentru această creație. Iar în legătură cu pictura despre copertă ea se numește Fata de pe plajă. Și Edvad Munch un pictor neconformist, care este celebru prin operele sale deoarece a stârnit foarte multe scandaluri prin temele abordate în tablouri , fiind prea indecente sau nonconformiste pentru acea vreme.
Johanne Lien, personajul narator al romanului și fata cu fragi , fata a cărei familie în fiecare an închiria casa pictorul Hans Heyerdahl este atrasă de picturile lui Munch, chiar dacă toate persoanele îi interziceau atât ei cât și celorlalți adolescenți și copii să nu se uite la picturile acestuia, fiind considerate mizerabile, dar fascinația pentru ele nu îi vor lăsa în pace , trebuie admirate.
Johanne având o relație de prietenie cu Munch, unde își exprimă pentru prima dată dorința de a picta, libertatea și sentimentele pe care le pune pe pânză. Dragostea pentru pictură îi este transmisă de către Munch, aceasta ajutând-o, îndemnând-o să picteze cea ce simte, fiindcă a picta înseamnă a simți, a te lăsa dus de val, eul tău interior trebuie să fie lăsat să picteze ceea ce dorește.
Legătua lui Munch se v-a accentua mai mult atunci când Johanne v-a începe să lucreze pentru familia Ihlen, strâns legată cu pictorul, deoarece acesta a avut o relație amoroasă cu una din fetele familiei. Însă acum dragostea i se mistuie asupra fetei celei mai mici Tulik, care o obsedează atât pe ea , cât și pe el.
Chiar dacă iubirea dintre cei doi este împotriva sătenilor, a familiei și a cunoștințelor. Munch este atât respectat , cât și desconsiderat. Este respectat prin simplu fapt că cunoștințele sale sunt pictori de mare valoare care vin an de an în sat, aducând profit sătenilor, dar și desconsiderat din cauza creațiilor sale.
Însă cum se sfârșește iubirea mistuitoare a celor doi trebuie să o aflați chiar voi. Deoarece veți înțelegeți mai bine iubirea care și-o poartă pe cei doi, cei determină sa facă anumite acțiuni și de ce iubirea lor este una mistuitoare, care te distruge atât pe interior cât și în exterior.
Stilul autoarei este unul foarte detaliat, dar care nu te plictisește, odată intrat în cărțile ei, nu o să mai reușești să pleci până nu vei ajunge la final. Are un adevărat simț psihologic conturat, care ajută foarte mult la construirea și creionarea personajelor principale. Construindu-le un adevărat caracter, durabil și puternic, de la care ai ce învăța.
Cartea Fata cu fragi dorește să pună accentul pe faptul că artistul v-a fi totdeauna singur , solitar, doar el și creația sa. Va trebui să treacă peste iubirile mistuitoare, să se elibereze de orice îl înconjoară și să fie doar el, inspirația, culorile și pânza. V-a trebuie să se decontecteze de lume pentru a fi doar el și creațiile, pentru a putea fi perfecte.
În final vă recomand cartea dacă doriți să citiți ceva diferit, despre lumea unui geniu, despre sacrificiile unor oamenii și modul prin care trebuie să te împaci cu soarta ta fără să faci nazuri. O carte excelentă.
”Îmi doream libertatea care se revărsa din grădina lui Munch. Îmi doream s-o gust, cu toate că era întinată. Simțeam în ea o primejdie ale cărei urmări ar fi fost mult prea greu de suportat pentru mine, și totuși mă simțeam atrasă de ea, ademenită de ispită. Îmi doream să mă alătur celor care dansau printre copaci, îmi doream ca Thomas să mă ia de mână și să mă învârtă printre tablourile risipite pe deal. Acolo, în mijlocul naturii, scufundat în soare și lună și mare, nu era un dans al distrugerii, ci o horă a vieții. Îmi doream să intru în dansul vieții.” (pag. 161)
Cu respect,
Florinela
Florinela Alexandrescu 