Bună. Îți mulțumesc că ai acceptat să-mi răspunzi la întrebări. Pentru început cine ești? Ce hobby-uri de reprezintă?
Bună Denisa, sunt Gabriela Hornoiu, sau simplu, Mama Dariei, aşa cum îmi spun prietenii. Sunt la o vârstă la care s-a cam cernut grâul de neghină şi, din multele mele hobby-uri, am rămas doar cu urcatul munţilor. (am 50 de ani).
Cum te simți când îți așterni gândurile pe hârtie?
Am cochetat cu scrisul pe la 14 ani când mi-au şi apărut primele versuri într-o revistă braşoveană, Orizonturi ostăşeşti (revista fiind a Acvademiei Militare, făceam parte din cenaclul lor). După o vreme am abandonat, eram învăţătoare, aveam deja o fiică, eram proaspăt văduvă şi am fost nevoită să las în urmă pictura, scrisul, dansul. După ce fiica mea s-a ridicat la cer, în orele mele goale, m-am apucat să aştern poveştile vieţii noastre, poveştile copilăriei mele, iubirea dintre mine şi Locotenet, apoi despre Daria, despre boala ei, despre fericire şi tristeţe, despre verde şi pustiu…
Înainte să vorbim despre cartile tale nee poți spune cum ai reușit să găsești o editură potrivită sufletului tău pentru ați publica cărțile?
Am ales Libris dintr-o dragoste mare, acolo îşi publicase fiica mea prima ei carte, i-am simţit altfel, şi aşa şi sunt, nişte prieteni, nişte oameni cu suflete întregi şi curate.
Cărțile tale sunt părți din sufletul tău, pentru cei care nu știu nimic despre ele ce le poți descrie?
Cartea mea, Dincolo de cortină, este o pânză pe care am îngrămădit zâmbete şi lacrimi, primăvară şi iarnă, fericire şi nefericire, cer şi pământ legate printr-o punte colorată, un curcubeu pe care urcă şi coboară îngeri.
Cum te simți când un cititor îți apreciază munca? Și mai ales când citești o recenzie pozitivă?
Este normal să tresar, să mă bucur, să capăt încredere, să vreau să merg înainte.
Care sunt elementele sau evenimentele din care te inspiri pentru cărțile tale?
Scriu doar despre ce-am trăit, despre ce-am simţit, scriu despre noapte şi zi, aşa cum le trăiesc, uneori uşor, ca o bătaie de aripă, unori tumultuos, ca o furtună care zdrenţuieşte cerul.
Ce reprezintă scrisul pentru tine? Ne poți spune ce te-a determinat să scrii?
Scrisul a devenit o terapie, am reînceput să scriu când s-a stins fiica mea. Dorul mi-a devenit condei, iar lacrima a devenit călimara cu cerneală, viaţa noastră s-a lăsat aşternută pe hârtie în nopţile albe, cele în care auzi cum ţes păianjenii pe la colţuri.
Știu că ești intrat de foarte puțin timp în această lume a scriitorilor dar ne poți spune care este cea mai semnificativă lecție pe care ai învățat-o ca scriitoare sau care primele tale concluziile în privința scrisului ?
Este prea mult să mă numesc scriitoare, sunt doar o mamă înfrântă, ca alte multe mămici pe care le-am întâlnit în spitalele de oncologie, doar că eu am devenit vocală, într-un fel am scris şi despre ele, pentru că toate simţim la fel.
Ai un program strict atunci când vine vorba despre scris?
Mi se întâmplă să scriu zilnic. Mă repet, dorul mă împinge să fac asta. Mă aşez în faţa laptopului şi-mi spun: Mi-e dor de tine, despre ce ai vrea să-ţi spună mama astăzi?
Știu că ai publicat cartea ta de debut , ce ne poți spune despre ea?
Dincolo de cortină se vrea un elogiu adus vieţii, pentru că ea este singurul şi cel mai mare dar pe care îl primim. Din nefericire, unii dintre noi nu ne putem bucura prea mult de el. Dincolo de cortină a strâns între pagini mii de zâmbete şi de lacrimi, iubire, disperare, dar şi speranţă. Mi-e greu să vorbesc eu despre cartea mea, sunt subiectivă. Cred că este o continuare a cărţii fiicei mele, Simplu, Daria de Daria Hornoiu. Sau poate a fost dorinţa mea de a nu o lăsa pe Daria să se simtă singură în lumea cărţilor.
Care sunt autorii care ți-au marcat scrisul sau te-au determinat să contureze un roman și să-l publici?
Trebuie să-ţi mărturisesc că o ador pe Gabriela Adameşteanu, că am citit Dimineaţa pierdută de câteva zeci de ori şi de fiecare dată am îndrăgit-o parcă mai mult. Însă nu asta m-a determinat să scriu Dincolo de cortină, ci drama prin care am trecut, Daria, Locotenentul (soţul meu) şi eu.
Ce planuri ai pentru viitor? Ce ne vei pregăti în materie de cărți?
Sincer, am adunat câteva versuri într-o nouă cărticică, Păsări-doruri, am tot amânat publicarea, aşa sunt eu, aştept mereu să simt că vreau asta. În paralel conturez un roman numit Trepte.
În final, un mesaj pentru toți care ne urmăresc.
Vă doresc tuturor să vă trăiţi viaţa întreg, să vă bucuraţi de fiecare răsărit şi de fiecare apus, să vă faceţi timp şi pentru voi, să urcaţi munţii, să atingeţi cerul cu sufletul, să fiţi aproape de cei aflaţi în suferinţă. Să fiţi sănătoşi, cu dragoste, Mama Dariei.
Florinela Alexandrescu 