1.Bună. Îți mulțumesc că ai acceptat să-mi răspunzi la întrebări. Pentru început, cine ești și ce hobby-uri te reprezintă?
Cu mult drag. Eu îți mulțumesc pentru acest interviu.
M-am visat mereu cântăreață și pentru că nu mi-am găsit suficienți fani, am renunțat. Apoi, m-am vrut dansatoare, dar nici asta nu s-a materializat. Fiind o povestitoare de când mă știu, mi-am canalizat toată creativitatea în relatări cu prietenii și cam de aici a început destinul meu de scriitoare. Iubesc să pictez și să desenez. Iar în plus, retușez haine. Fie vechi sau noi, hainele și-au găsit tot felul de măști interesante după ce au ieșit din mâinile mele. Chiar am un blog pe care postez din creațiile mele, așa ca și alții să se poată inspira – http://squirrelsgotstyletoo.blogspot.ro/ .
2. Cum te simți când îți așterni gândurile pe hârtie?
O descărcare electrică se produce în mine atunci când scriu. Și afirm asta pentru că de cele mai multe ori mă surprinde intensitatea celor scrise de mine. De parcă de abia în scris capătă sens noianul de idei din mintea mea. Încep din ce în ce mai mult să cred în muze inspiratorii.
3. Înainte să vorbim despre cărțile tale, ne poți spune cum ai reușit să găsești o editură potrivită sufletului tău pentru a-ți publica cărțile?
Cred sincer că secretul oricărui lucru este să încerci, iar apoi să insiști în încercare. Cu toții avem momente în care ne descurajăm cu ușurință, iar nici mie nu mi-au lipsit astfel de clipe. Dar am insistat. Am trimis câteva pagini la cât mai multe edituri. Și, într-un final, s-a găsit cineva suficient de curajos să-mi îngăduie o șansă. De fapt, atât ne trebuie. O șansă. Oricât de mică ar fi ea.
4. Cartea este o parte a sufletului tău; pentru cei care nu știu nimic despre ele, ce le poți descrie, în câteva cuvinte?
Nuvela „Sunt Veteran!” este cu certitudine o parte din sufletul meu. Îl are în centrul ei pe bunicul meu și fărâme din existența lui. Am amestecat acele fărâme cunoscute cu altele inventate și a ieșit un zmeu atât de frumos prin sensibilitatea sa încât nu e om până acum care să fi citit nuvela și să n-o iubească.
Mai mult, avântul pe care mi l-a dat scrisul nuvelei este responsabil pentru cărțile ce i-au urmat.
Povestea pentru copii „Veverița Șugu și Câinele Hapciu” are în centru o veveriță, nume de cod pentru nepoțelul meu. Dacă stau și mă gândesc bine, apropiații mei sunt cei responsabili pentru cărțile mele. Am scris povestea cu mult drag și nu m-am oprit doar la asta. Am și ilustrat-o. Mi-a fost teamă, la început, că desenele mele nu vor fi apreciate. Dar am trecut peste și acum nu regret că am îndrăznit. Sunt tare mândră de fiecare dintre creionările mele, și simt că îi conferă un farmec aparte poveștii.
Colecția de scurte povestiri „Aventuri de excursionist” are și ea un responsabil. Colectiv, de data aceasta. E constituit din toți cei dragi care mă așteptau cu sufletul la gură să mă întorc din excursii și să le povestesc ce chestii bizare sau haioase mi s-au întâmplat acolo. Așa că am adunat pățănii ilare și ciudate din patru orașe din România și patru orașe din afara României și le-am dat drumul în lume să bucure, la rândul lor, și alți dragi.
5. Cum te simți când un cititor îți apreciază munca? Și, mai ales, când citești o recenzie pozitivă?
Bineînțeles că o simți ca o mare onoare când cineva îți spune cât de mult l-a impresionat ceva ce ai scris. Ador momentele acestea! Dar cred și în criticile constructive, și încerc să încurajez oamenii să îmi spună și ce nu le-a plăcut.
6. Care sunt elementele sau evenimentele din care te inspiri pentru cărțile tale?
Până acum, experiența personală mi-a servit drept inspirație. Totuși, nu tot ce apare în cărțile mele e bazat pe întâmplări din viața reală. E și o mare doză de ficțiune acolo.
7. Ce reprezintă scrisul pentru tine? Ne poți spune ce te-a determinat să scrii?
Scrisul a devenit pentru mine un fel de stabilizator. Dacă nu scriu, simt că îmi pierd din echilibru. Așadar scrisul are o mare importanță în viața mea. N-am avut un factor determinant, deși sora mea m-a încurajat încă de mică să scriu. Până să-mi apară primele cărți, scriam oricum pe blogurile mele, relatam diverse haioșenii prietenilor prin e-mail, dar nu mă gândisem să depun efortul pentru o lucrare mai amplă. Pe când locuiam în Rusia, m-am trezit într-o dimineață și am început să scriu. Și așa a apărut nuvela. Nu-mi propusesem nimic, și poate că și asta a ajutat. De aceea spun că am început să cred în muze; altfel, cum aș putea să-mi explic faptul că am început să scriu așa, deodată, fără un plan în prealabil?!
8. Știu că ai intrat de foarte puțin timp în această lume a scriitorilor, dar ne poți spune care este cea mai semnificativă lecție pe care ai învățat-o ca scriitoare sau care sunt primele tale concluzii în privința scrisului?
Sunt multe lucruri frumoase pe care le-am învățat de când am intrat în lumea scriitorilor și am să împărtășesc cu voi două dintre cele mai relevante. Primul, e important să crezi în forțele proprii și să nu renunți. Indiferent de ce se întâmplă. Și al doilea lucru, să fii bun și admirativ față de lucrul altora. Remarc cu atâta încântare câți scriitori români valoroși avem, și îmi doresc ca aceștia să fie apreciați. Faptul că un scriitor apreciază munca altui scriitor nu-l face pe primul mai puțin valoros. Ba din contră.
9. Ai un program strict atunci când vine vorba despre scris?
Încerc, pe cât posibil, să scriu dimineața pentru că atunci sunt cel mai productivă. Însă e drept că scriu și în alte momente ale zilei. Tot muzele sunt de vină.
10. Știu că ai publicat cartea ta de debut, ce ne poți spune despre ea?
Cartea mea de debut se numește „Sunt Veteran!”. Este o nuvelă despre un bătrân care se confruntă cu dilema rolurilor în familie. Secvențe după secvențe, cititorul află despre momente importante din viața acestuia, printre care și timpul petrecut pe front în cel de-al doilea război mondial. Întrebările lui sunt întrebări pe care, cred, și le adresează fiecare dintre noi. Pregătiți-vă să fiți impresionați, atât vă zic!
11. Care sunt autorii care ți-au marcat scrisul sau te-au determinat să conturezi un roman și să-l publici?
Totul a plecat de la Vlad. Vlad Mușatescu. Prima mea carte de Vlad Mușatescu am primit-o în dar de la mătușa mea. M-a fascinat! Râdeam cu lacrimi și mă întrebam cum poate cineva să descrie atât de minunat niște situații absurde sau ridicole. Apoi, am avut grijă să citesc cam tot ce a mai scris. Cărțile lui m-au găsit și într-un moment complex, adolescența. Sunt o persoană veselă, mi-e drag să fac oamenii să rădâ și mi-e drag de oamenii care sunt veseli. Prin cărțile sale, Vlad mi-a dat de înțeles că nu e nimic în neregulă cu asta. Să poți să râzi de tine cu alții și să cauți compania celor cărora le place să râdă nu e nimic rău, nu te face cu nimic mai puțin serios sau inteligent (deși noi ne agățăm de concepția greșită conform căreia oamenii cu mine serioase sunt inteligenți și paroliști). Ba chiar e recomandabil.
Mi-e tare dragă scriitura lui! Atât de dragă încât încerc să-i păstrez amintirea vie prin blogul http://bombitaluivladmusatescu.blogspot.ro/ . În plus, aici postez recenzii despre cărți care mi-au plăcut și care ar merita să fie citite, recenzii de filme și tot felul de articole zglobii. Uite, de exemplu, într-o ultimă postare am adăugat un video ce conține ciripit de păsărele la răsăritul soarelui.
12. Ce planuri ai pentru viitor? Ce ne vei pregăti în materie de cărți?
Înainte de a vorbi despre planurile de viitor, trebuie să mă refer un pic la ce a avut loc de curând. În aprilie am lansat ediția bilingvă a colecției de scurte povestiri „Aventuri de excursionist”, în limba română și engleză. Sunt tare mândră de proiectul acesta. Principalii responsabili sunt prieteni de-ai mei care nu sunt nativi de limbă română și care m-au încurajat să-mi împărtășesc pățaniile și cu cei vorbitori de limbă engleză. Mai multe detalii puteți găsi pe http://emiliamuller.blogspot.ro/ și pe profilul meu de goodreads.
Cât privește planurile de viitor, mă găsesc într-o continuă reinventare și testare. Consider că ne suntem datori să încercăm să realizăm lucrurile pe care le visăm. Eu visez să scriu un roman. Așa că am început să lucrez la un plan.
13. În final, un mesaj pentru toți care ne urmăresc.
În primul rând, vreau să vă mulțumesc că ați parcurs rândurile acestea. Și aș dori, de asemenea, să vă mulțumesc pentru că manifestați în continuare interes pentru lectură. Fără cititori, noi, scriitorii, nu am avea pentru cine scrie. O reverență!
Florinela Alexandrescu 