Recenzie O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă de Ioana Chicet-Macoveiciuc

13330528_522179731317714_559990755_n

Titlu:O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă

Autor: Ioana Chicet-Macoveiciuc

Editura: Univers

Anul apariției: 2015

Număr de pagini: 256

O să te țin în brațe cît vrei tu şi încă o secundă. De asta m-am născut, cred eu: ca să te țin pe tine-n brațe.”  

Un roman plin de emoții, care vă v-a aduce lacrimi în ochii. O carte care după ce o vei termina de citit vei rămâne cu multe emoții în inimă. Vei descopei o lume de mult apusă a coplirăriei tale. Vei descoperi cu câtă grijă te înconjurau părinții, ce întrebări puneai de fiecare dată când vedeai ceva nou care te fascina.

Ioana Chicet- Macoveiciuc este o mamă și femeie împlinită. Îmbină scrisul cu creșterea copiilor, grijile fiecărei femei care face parte dintr-o familie.

Citesc blog-ul autoarei de ceva vreme și îmi place enorm cum scrie, mai ales sfaturile pe care le oferă. Prezintă într-un mod plăcut întâmplările care au marcat-o și întâmplările care au format-o ca femeie și mamă.

Putem descoperi o femeie puternică, o mamă devotată și o femeie model. Un exemplu care trebuie luat în considerare. Putem învăța mereu ceva nou de la persoanele care ne înconjoară și mai ales cele care scriu pe blog-urile cu teme despre viață.

Ioana Chicet-Macoveiciuc este autoarea unuia dintre cele mai iubite bloguri româneşti despre creşterea copiilor, www.PrintesaUrbana.ro. În prima ei carte, ea spune povestea adevărată a propriei familii fericite.

Cum e mai bine să naşti, prin cezariană sau natural, cum trebuie răspuns crizelor de furie ale celor mici, cum să-i aperi de necazuri şi să le laşi libertatea de care au nevoie, care e cea mai bună hrană, ce e de făcut când responsabilităţile par să te copleşească?

Nonficţiune narativă, O să te ţin în braţe cât vrei tu şi încă o secundă răspunde acestor întrebări şi multor altora nu prin reţete universal valabile, ci prin experienţa personală a unei mame care ştie să zâmbească şi să te facă să zâmbeşti. Uneori, printre lacrimi. O carte ca o îmbrăţişare – şi cine nu are nevoie de o îmbrăţişare?

Pot să spun că romanul m-a lăsat uimită de întâmplările ralatate . M-a marcat într-un mod plăcut, o carte de care îmi voi reaminti cu drag peste ani . Un roman care poate îmi v-a fi de folos peste ani și ani, când voi avea nevoie de un sfat foarte rapid, ceva care îmi v-a fi la îndemână mereu.

Ioana Chicet-Macoveiciuc scrie simplu, concis și cu emoție . Prezintă într-un mod frumos evenimentele vieții ei, pâna la apariția celui de-al doilea copil în familia sa. Evenimetele relatate sunt scrise cu o plăcere determinându-te să o citești până la ultima pagină. Și nu vei regreta deloc.

O carte scrisă de o mamă care își dedică timpul copiilor ei. Veți descoperi în aceast roman iubirea unei mame pentru copiii ei. Câtă dăruire! Căt sacrificiu face o mamă pentru pruncul ei! Iar autoarea se clasifică în categoria mamelor iubitoare care își dedică în totalitate timpul pentru creșterea și dezvoltarea pruncilor ei.

E o carte dedicată mamelor și acelora care vor devine mame într-o bună zi. În romanul O să te ţin în braţe cât vrei tu şi încă o secundă o să descoprim multe sfaturi care ne vor ajuta în legătură cu creșterea și dezvoltarea armonioasă a unui copil.

Autoarea scrie într-un mod în care să te atragă să înțelegi mai bine lumea aceștori pitici și să-i ajuți să înțeleagă diferența dintre bine și rău, ce au voie și ce nu. Astfel încât copii să devini oameni echilibrați și care vor face lucuri exemplare.

Cuvintele încep să se termine și nu mai știu ce să mai spun despre lumea Ioanei Chicet-Macoveiciuc. Multe mai sunt de spus însă cuvintele n-au cum să le acopere. Cartea trebuie simțită, cu greu pot să vă transmit ce am simțit eu după ce am terminat-o de citit.

Romanul este o încărcătură de emoție pură, plină de iubire și admirație. O să te țin îmbrațe câte vrei și încă o secundă este plină de tot felul de sentimente care îți umplu inima de bucurie. Și mai ales când ești mamă și vei citi cartea, inima cu siguranță i se v-a umple de nostalgie și amintiri care rămân veșnic în inimă.

Dorința de ați vedea copii împliniți, care se vor ajuta unul pe altul și se vor susține este dorința orcărui părinte.

În ultimile rânduri am să vă transmit că nu trebuie să o ratati O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă de  Ioana Chicet-Macoveiciuc deoarece este plină de emoție, bucurie și plină de sfaturi care te vor ajuta. Vei citi perspectiva altei mame care creşte doi copii.

Vei descopri că poţi trece peste problemele din viaţa voastră şi împreună cu copiii voştri care sunt o parte importantă din voi şi de cei care sunteţi acum .Copii sun sclipirea ochilor tăi, suferința ta, iubirea necondiţionată şi sprijinul tău la bătrâneţe.

Deci mamelor nu vă ignorați copiii, creşteţi-i, educaţi-i şi aveţi grijă de ei. Sunt o parte din voi şi vor rămâne mereu o parte din voi. O să vă fie mereu îndatoraţi că i-aţi crescut şi educat să fie oameni buni, verticali şi cu respecte de sine şi mai ales să-i respecte pe cei din jurul lor.

Ai  să rîzi, dar pe vremea cînd încă trăiai cu picioarele printre coastele mele, la mine-n burtă, îmi doream atît de mult să te îmbrățişez, încît chiar am încercat de cîteva ori, atunci cînd nu mă vedea nimeni, să-mi iau burta în brațe.

Desigur, n-am reuşit, deşi sînt destul de flexibilă, am făcut doi ani de balet înainte să intru la şcoală.

Aşa că am aşteptat cu mare nerăbdare să te naşti, să te pot aşeza pe pieptul meu, să-mi trec uşurel mîinile peste trupul tău mic şi cald, să închid ochii, să traaaag în piept mirosul tău de nou, moale, perfect, şi să încremenesc acolo pentru totdeauna.

Burta creştea tot mai mare şi eu pofteam tot mai mult să te țin în brațe. Nici gîndul unui cremşnit proaspăt nu-mi aducea la fel de multă apă-n gură ca gîndul că într-o zi o să te am în brațe. Adormeam cu ochii închişi pironiți pe imaginea asta, mă trezeam cu ea sub pernă. Şi, recunosc, din cînd în cînd, dacă nu mă vedea nimeni, încercam să-mi iau burta în brațe, ca să nu mă usuc de poftă şi de dor să te iubesc şi cu brațele, nu doar cu placenta.

A venit apoi ziua în care n-ai mai putut nici tu de dor. Şi ne-am născut amîndoi şi-a început acolo pe patul de spital cea mai lungă şi mai plină îmbrățişare din lume.

Şi daaa, e mult mai grozavă îmbrăţişarea noastră decît orice-am visat, sperat, poftit, gîndit că o să fie. Le am pe toate cînd te țin în brațe. Te iubesc şi mă iubesc. Mă iert şi-ți promit. Tu rîzi şi eu plîng, amîndoi de bucurie că ne ținem în brațe.

Uneori te mai las jos să-mi pun un pahar cu apă, dar imediat te iau la loc şi te aşez unde ne e bine, unde ni se umplu inimile şi ochii, de unde plecăm să ne trăim viețile şi unde ne întoarcem mereu, de zeci de ori pe zi.

Stai fāră grijă, nu-ți dau drumul înainte să mor. Nimic nu e mai important, mai urgent, mai frumos ca îmbrăţişarea noastră.

Mulțumesc Editurii Univers pentru că mi-au oferit un exemplar pentru recenzie.

Cu stimă,

Florinela

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s