Interviu cu Alina Grøzea

26102135_1514908195211004_1936076285_o.jpg

  • Bună. Îți mulțumesc că ai acceptat să-mi răspunzi la întrebări. Pentru început, cine ești? Ce hobby-uri te reprezintă?

Sunt un om oarecare. Nu știu dacă mă reprezintă vreun hobby, dar îmi place foarte tare să mă uit la seriale polițiste, să ascult Sia, să mă văd cu prietenii și să cumpăr multe lucruri de care nu am neapărată nevoie.

  • Cum te simți când îți așterni gândurile pe hârtie?

Obosită. Scrisul mă consumă, nu fac asta cu ușurință, dar e un exercițiu pe care uneori nu-l pot evita.

  • Înainte să vorbim despre cărțile tale, ne poți spune cum ai reușit să găsești o editură potrivită sufletului tău, pentru a le publica?

Nu am încercat să găsesc nicio editură potrivită, pentru că am înființat eu una. 🙂 Așa că a trebuit să mă conving doar pe mine că merit să fiu publicată. Și să știi că n-a fost simplu, sunt un critic destul de aspru cu mine însămi!

  • Cărțile tale sunt părți din sufletul tău, pentru cei care nu știu nimic despre ele, cum poți să le descrii?

Exact așa cum spui tu, sunt părți din sufletul meu. Primele două volume ale mele, „De ce nu-mi găsesc pe cineva“ și „Toate drumurile duc la mine“, ce conțin eseuri, povestiri scurte și poezii, sunt chiar foarte personale, pentru că textele – în majoritate – au fost publicate întâi pe blogurile pe care le-am tot avut de-a lungul timpului. Cea mai recentă carte a mea e un roman, „Ultima oră“, și chiar dacă povestea e ficțională, sunt tot eu acolo, într-un fel. Sau oameni apropiați mie, care mi-au influențat viața cu poveștile, cu amintirile, cu zbaterile lor.

26107835_1514908201877670_2141696847_o.jpg

  • Cum te simți când un cititor îți apreciază munca? Și mai ales când citești o recenzie pozitivă?

Excelent! Dau din coadă! E o mare bucurie pentru mine să mă simt apreciată. Să simt că am mișcat pe cineva cu scrisul meu, pentru că de-aia scrii, scrii pentru alții – cine susține altceva minte. Dacă nu vrei să fii citit și apreciat, ții un jurnal și gata. Eu n-am putut niciodată să țin un jurnal, mă surprindeam că sunt atentă la felul în care mă exprim, la formă, nu doar la fond, deci era limpede că îmi închipuiam că acele gânduri ale mele vor fi citite și de altcineva. De fapt, nu îmi închipuiam, îmi doream asta! Și când mi-am dat seama că nu pot scrie doar pentru mine, am renunțat la ideea de jurnal.

  • Care sunt elementele sau evenimentele din care te inspiri pentru cărțile tale?

În primul rând, sentimentele. Senzațiile care rămân în urma unei întâmplări decid dacă acea întâmplare merită sau nu pusă pe hârtie – sau, mă rog, pe pagina de Word. Mă mai poate inspira o scenă care îmi vine întâmplător în minte când fac cu totul altceva decât să mă gândesc la scris. De exemplu, când mă uit la un serial, sau sunt în metrou, sau, cel mai rău, când sunt sub duș! Că nu știu cum să ajung mai repede să notez ce mi-a trecut prin cap, fără să fac lăcăraie în toată casa.

26102135_1514908195211004_1936076285_o.jpg

  • Ce reprezintă scrisul pentru tine? Ne poți spune ce te-a determinat să scrii?

Scrisul e forma în care mă pot exprima cel mai onest, mai curajos, mai fără ocolișuri. Sunt o oratoare deplorabilă, sunt foarte timidă, vorbitul mă inhibă și pot fi cu adevărat eu însămi doar atunci când scriu. Nu mai țin minte ce anume m-a determinat să mă apuc de scris, scriu de mică, și poezie, și proză, chiar dacă am urmat școli tehnice. Cred că unele porniri apar pur și simplu ca parte a destinului personal, adică se întâmplă și cu asta, basta.

  • Ce ne poți spune despre lumea scriitorilor? Ce evenimente te-au marcat? Și ce lucruri îți plac foarte mult în acest univers?

Nu mă interesează lumea scriitorilor. Nu frecventez cercuri literare, nu fac parte din grupuri de scriitori contemporani, nu-mi plac lansările de carte, pentru că majoritatea sunt extrem de jenante și plictisitoare. Și, în general, nu suport tot acest spectacol (ca să nu-i zic circ) creat în ziua de azi în jurul scrisului. Pentru mine, scrisul e un demers foarte intim, sufocant de intim, iar modul în care e descoperit și primit rezultatul acestui demers – cartea – ar trebui să fie la fel. Întâlnirea dintre scriitor și cititor ar trebui să fie ca o întâlnire tainică de dragoste, nu să se joace „cearșaful“. Mă stânjenesc foarte tare lecturile publice, sesiunile de autografe și toate aceste instrumente de show prin care e nevoie să-ți promovezi cărțile. În universul meu scriitoricesc ideal, eu scriu, lumea citește ce scriu eu și pa la revedere. Dar e un univers utopic, sunt conștientă de asta.

  • Ai un program strict atunci când vine vorba despre scris?

Nu. Nu când e vorba de scrisul literar. Scrisul jurnalistic e însă cu program fix, cu deadlineuri, ca orice meserie.

  • Care sunt autorii care ți-au marcat scrisul ? Sau pe care îi apreciezi pentru munca lor.

Nu aș putea spune că m-au marcat, pentru că asta ar însemna să mă compar cumva cu ei și chiar nu e cazul. Dar îmi plac mult Gabriel García Márquez (preferatul meu), José Saramago, Mircea Eliade, Radu Tudoran, Octavian Paler și am făcut o pasiune pentru Pascal Bruckner – ador felul lui franc de a pune problema, modul în care scormonește prin tenebrele naturii umane și scoate toată murdăria la suprafață, e adorabil de incomod, e un maestru al esteticii grotescului, e orgasmic de obraznic.

 

  • Cine a fost prima persoană care a aflat că vrei să publici o carte? Cine te-a susținut și îndemnat?

Mă crezi că nu mai țin minte care a fost prima persoană? Din câte îmi amintesc, am ținut la secret întâia mea carte, până când a ieșit din tipar. Dacă nu s-a întâmplat așa, aștept să fiu corectată. 🙂 Însă când vine vroba de susținut și de îndemnat, țin minte foarte bine cine a făcut asta în mod intensiv – cititoarele blogului meu!

  • Ce planuri ai pentru viitor? Ce ne vei pregăti în materie de cărți?

Nu-mi fac planuri de viitor într-ale scrisului. Cel mai des spun că n-o să mai scriu nimic, niciodată. Că n-o să mai scot nicio carte, gata, asta e ultima. Acum sunt în această fază.

  • În final, un mesaj pentru toți care ne urmăresc.

Ținând cont de ce am spus mai sus, mesajul ar fi: citiți-mi romanul, că altul nu știu dacă o să mai scriu, și măcar ăsta să nu rămână necitit! :))

Romanul Alinei Grozea, „Ultima oră“, poate fi achiziționat de la librăria Mihai Eminescu din București sau poate fi comandat online aici: https://www.librariaeminescu.ro/ro/isbn/606-94431-0-1/Alina-Grozea__Ultima-ora.html

Pentru orice alte detalii, puteți trimite un mesaj editurii Cartea de Suflet, pe adresa carteadesuflet@gmail.com

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s