Recenzie: O mare de lacrimi de Ruta Sepetys

18595549_689480324587653_5079656604594011992_o

Titlu: O mare de lacrimi

Autor:Ruta Sepetys

Editura: Epica

Anul apariției:2017

Număr de pagini:352

Disponibilă: Diverta

„Nu voia să aibă nimic de-a face cu mine. Adolf Hitler declarase că poporul polonez era subuman. Trebuia să fim exterminaţi, astfel încât nemţii să aibă la dispoziţie tot pământul de care aveau nevoie pentru imperiul lor. Hitler a spus că nemţii erau superiori şi nu voiau să trăiască printre polonezi. Nu eram demni de a fi germanizaţi. Dar pământul nostru era.”

Am plâns la romanul O mare de lacrimi. O carte cu adevărat emoționantă. Însă cel mai important lucru este că autoarea scrie cu o sensibilitate aparte care îți atinge coarda sensibilă. Nu vei realiza când îți vor începe lacrimile să-ți curgă pe obraz și când vei începe să plângi de rupi pământul.

Povestea a patru persoane total diferite se intersectează la un moment dat în timpul lecturi. În acest mod vei descoperi cum gândesc patru persoane în perioada războiului și în momentul în care se scufundă un vapor.

Cu măiestria pe care cititorii romanului PRINTRE TONURI CENUŞII i-o cunosc deja, Ruta Sapetys oferă o altă captivantă ficţiune istorică, pornind de la un episod zguduitor petrecut spre sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial, o tragedie înscrisă în istorie drept cel mai cumplit dezastru maritim – scufundarea vasului german Wilhelm Gustloff în Marea Baltică. La 30 ianuarie 1945, nava încerca evacuarea a peste zece mii de civili, răniţi, oficiali nazişti şi personal militar din portul Gotenhafen, cu toţii refugiaţi din calea Armatei Roşii, când a fost surprinsă şi torpilată de un submarin sovietic. Dintre cei nouă mii pieriţi atunci în apele îngheţate, aproape cinci mii erau copii.

Ne aflăm la finalul celui de al Doilea Război Mondial, în Prusia Răsăriteană, unde mii de refugiaţi caută cu disperare o cale de scăpare din calea morții. Printre aceştia se află și Joana, Emilia şi Florian, ale căror vieți se intersectează pe drumul către nava care le promitea salvarea, Wilhelm Gustloff. Fiecare are secrete „incomode”, ca toţi cei care trăiesc vremuri de război, de fugă şi de lipsuri. Uniţi prin forţa împrejurărilor, poveştilor lor converg, iar paleta narativă se îmbogățește în consecinţă, deopotrivă cu emoţiile cititorilor care află, într-o rapidă alternanţă a perspectivelor, despre minciuni şi revelaţii, despre trădare şi generozitate, despre violenţă şi autoamăgire. Cu fiecare minut care-i apropie de ţărmul izbăvitor, îşi înving neîncrederea şi îşi consolidează speranţa. Dar, tocmai când credeau că au reuşit, intervine inevitabilul hâd al sorţii. Naţionalitatea, cultura, educaţia, statutul social nu mai contează atunci când zece mii de suflete – adulţi şi copii – se văd nevoite să lupte pentru supravieţuire.

Autoarea, Ruta Sepetys  te captează de la primele pagini. Pentru cei care au citit Printre tonuri cenușii, știu foarte bine că autoarea te va face să plângi prin modul în care scrie și subiectele pe care le  abordează sunt foarte delicate.

Emilia, Florian Joana și Alfred , sunt patru personaje de naționalitate diferită. Însă cel mai grav este că din cauza războiului între aceste rase reies  rivalități , care pot duce chiar la moarte. Emilia o fată poloneză, care fuge de la ferma care este trimisă de familiei ca să fie salvată de trupele germanilor, însă aici găsește infernul.

Joana, o simplă fată din Lituania cu experiențe medicale pleacă din sânul familiei la îndemnul lor pentru a scăpa cu viață de germanii . Alfred, un  german pur sânge, care face orice să-și facă țară mândră, iar Florian un dezertor.

Emilia , Florian și Joana își vor intersecta viața înainte să ajungă pe vasul Wilhelm Gustloff. Vor trece prin multe evenimente tragice până vor ajunge pe vas, iar aceste întâmplări le va consolida relația.  Dar viața lor se va schimba când vor pune piciorul pe acel vas.

Scufundarea vasului Wilhelm Gustloff nu este presărată cu foarte multe detalii, dar cu siguranță vei plânge când vei ajunge la acest eveniment. Cu siguranță vei vedea cu ochii minți cum se va scufunda vasul, cum plutesc oamenii în apa înghețată. Vei realiza că în timpul războiului nu erau doar oamenii dornici să omoare, erau și ființe umane care se ajutau unul pe altul cu ajutorul propriei vieții.

În final vă spun că O mare de lacrimi este o carte ne arată uneori adevărata față a oamenilor. Cât de brutali și nedrepți pot fi față de ei și alte nații din cauza egoismului propriu. Morala  romanului  O mare de lacrimi este să fim buni cu cei din jurul nostru și să-i respectăm.

O carte excepțională, mulțumesc echipei Diverta pentru exemplarul oferit, seriozitatea și modul în care îi tratează pe cititori. Dacă doriți cărți la prețuri mici, dați fuga pe site-ul lor.

„Frica mă urmărea.”

„Pentru mine, el era un cuceritor, un cavaler adormit, la fel ca în poveştile pe care mama obişnuia să mi le istorisească. O legendă poloneză relata despre un rege şi bravii lui cavaleri care dormeau în peşterile din munţi. În cazul în care Polonia ar fi fost în primejdie, cavalerii s-ar fi trezit ca să vină s-o salveze.

Mi-am spus că tânărul frumos era un cavaler adormit.”

Mulțumesc Librăriei Diverta pentru exemplarul oferit. Aici găsiți cărți la un preț foarte bun, cu siguranță aveți de unde alege ceva ce vă place.

Cu respect,

Florinela

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s