Recenzie Portocala mecanică de Anthony Burgess

IMG-20170326-WA0003.jpg

Titlu: Portocala mecanică

Autor: Anthony Burgess 

Editura: Humanitas

Număr de pagini: 204

Anul apariției: 2006

Disponibilă: TârgulCărții

…rămășițele ciudate din anticul argou în versuri, zice Dr. Branom, care nu prea mai părea a fi un prieten. Ceva țigănească, de asemenea. Dar rădăcinile cele mai multe sunt din slavă. Propaganda. Penetrare subliminală.”

O carte distopică foarte bine construită, care te va face să înțelegi  care sunt lucrurile importante din viața ta și cum vei reuși să scapi de excese de violență sau din ticurile tale nervoase, de care te simți rușinat.

Muzică clasică și modul în care o comisie din viitor vor încerca să-i dezvețe pe cei mai răi dilicvenți , care au o vârstă foarte mică. Cum vor reuși , prin ce metode vă las pe voi să descoperiți, deoarece au un mod foarte interesant.

In viziunea cosmaresca despre vior a lui Anthony Burgess, unde odata cu lasarea intunericului strazile intra in stapanirea criminalilor, povestea e spusa de un delincvent de 15 ani. Alex vorbeste intr-un slang inventat – nadsat –, care scoate la iveala patologia sociala a bandei sale de adolescenti. Alex, Pete, Moho si Georgie, cei patru gaskari protagonisti ai acestei istorii distopice, creata de Burgess in jurul unei Londre unde domnesc agresiunea si teroarea, traiesc din jafurile nocturne aducatoare deopotriva de bani, dar si de placerea
„ultra-violentelor”pe care le practica impotriva celor mai slabi. Dupa o serie de astfel de infractiuni, Alex este ridicat de politie, dus la inchisoare si supus unor tehnici de reeducare ce ar trebui sa-l transforme intr-un individ perfect integrat in societate. Dar tratamentul foloseste tehnici bazate de fapt tot pe cruzime extrema, iar esecul acestuia e inevitabil. In final, un Alex complet schimbat de experientele prin care a trecut descopera ca rostul lucrurilor sta tocmai in liberul-arbitru, in posibilitatea de a alege singur intre bine si rau.

Când veți citi romanul veți da peste un set de termeni  “malenki “, “grovi”, “ruka”, “golovan”, “horrorshow”, “tolcafteală”, “dievușkă”,  nu se regăseau în vocabularul vostru, veți crede că traducerea este greșită, dar nu este așa. Autorul a creat un cod al său pentru gașca lui Alex, așa numitul limbaj al “nadțatilor”. Care cu siguranță îl vei înțelege de la un anumit timp, îl vei putea desluși și chiar vei încerca să-și faci și tu un cod asemănător.

Cartea se aseamănă cu un jurnal, deoarece narațiunea este la persoana I , narată de personajul principal Alex, în jurul lui se învârte acțiunea. El și încă trei prietenii formează o gașcă de rebeli însetați de sânge și violență. Fiind prinși, Alex este închis, dar aici se împrietenește cu preotul închisorii care ăi permite să asculte muzică clasică fiind un împătimit al acesteia.

Alex este ales în urma unui incident drept cobai pentru un experiment, pentru ai oferi societăți  un exemplu prin care un delicvent poate deveni un om exemplar, un bun cetățean. Acest experiment în administrarea unor medicamente impuse și vizionarea  filmelor care conțin scene de o cruzime înfiorătoare, care îl afectează atât fizic, cât și psihic.

Dar în cum va ajunge Alex în urma acestui experiment vă îndemn pe voi să aflați, deoarece personajul nostru principal va ajunge să-și urască cea mai mai plăcere a sa, de a asculta muzică clasică, o  va asemăna cu violența , iar când încearcă să o asculte îi face rău.

IMG-20170326-WA0005.jpg

Autorul cu ajutorul umorului și al jargonului dorește să atragă cititorul pentru a citi cât mai mult, să parcurgă cu plăcere romanul și să treacă cu ușurință peste evenimentele terifiante care le dezbate. Stilul foarte concis, dar nu împopoțonat te face să o citește cu mare drag și să citești cu plăcere orice scris de acest autor.

La finalul cărți vei realiza că această carte este un manifest adus violenței, a experimentelor făcute pe oamenii și a modului în care percepem fiecare libertatea. Îți vei pune întrebări care au legătură cu violența din jurul tău , cu libertatea, ce ar trebui să alegem dintre bine și rău.

Dreptul de a alege, a mormăit un golos grav și plin. Am vidvăzut că îi aparținea Chaplinului închisorii. De fapt nu are de ales, nu-i așa? Egoismul, teama de durere fizică îl conduc spre acest act grotesc de injosire. Nesinceritatea lui s-a văzut cu claritate. A incetat să fie răufăcător, dar a încetat și să fie o creatură capabilă de alegere morală.

S-ar putea să nu fie frumos să fii bun, 6655321. S-ar putea să fie îngrozitor să fii bun. Și când iți spun asta, iți dai seama cât de contradictoriu sună. Sunt convins că voi avea multe nopți albe din cauza asta. Oare ce vrea Dumnezeu? Vrea să fii bun sau să alegi să fii bun? Oare un om care alege să fie rau ar putea fi într-un fel mai bun decât un om căruia i se impune să fie bun?

Mulțumesc librăriei TârgulCărții pentru exemplarul oferit.

Cu stimă,

Florinela

Anunțuri

2 gânduri despre “Recenzie Portocala mecanică de Anthony Burgess

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s