Interviu: Georgiana Sandu

20160620_174733.jpgBună, Georgiana. Îți mulțumesc că ai acceptat să-mi răspunzi la întrebări. Pentru început cine este Georgiană?

Bună, Denisa.

Cine e Georgiana?… o fată ce a devenit femeie de ceva timp, dar încă nu e pregătită să renunţe la copilărie şi, probabil, nu va fi niciodată. Şi o scriitoare, cu o imaginaţie suficient de dezvoltată şi o minte oarecum diabolică.

 

Cum te simți când îți așterni gândurile pe hârtie, mai ales că romanele tale sunt foarte emoționante și transmit foarte multe sentimente contradictorii.

Pur şi simplu intru în lumea poveştii, în mintea personajelor, în problemele şi sentimentele lor, şi cam asta e tot. Apoi se produce magia, e ca şi cum aş trăi prin ei, îi creez şi sunt ei, în egală măsură.

 Înainte să vorbim despre cărțile tale ne poți spune cum ai reușit să găsești o editură potrivită sufletului tău pentru ați publica cărțile?

Editura potrivită sufletului meu e mult spus, haha. Niciun debutant nu o să caute vreodată asta, o să cauţi o editură care vrea să te publice şi atât. Pentru că te loveşti de atâtea refuzuri, încât nu mai contează cine te acceptă, dacă ai auzit vreodată de editura respectivă să au ai citit ceva publicat de ei. Eşti debutant, nu te cunoaşte nimeni (lor nu prea le pasă de popularitatea pe Wattpad), mai scrii şi o carte cu 500 de pagini care o să coste multicel în tipografie. Dacă vii cu astea trei la pachet şi ai pretenţii să alegi tu editura, o să publici doar când o să ai bani să te sponsorizezi singur în totalitate… şi nici măcar atunci, pentru că puţine edituri accepta chiar şi aşa. Nu alegi tu editura, ci ea te alege pe tine.

     Cărțile tale sunt părți din sufletul tău, pentru cei care nu știu nimic despre ele ce le poți descrie?

Majoritatea sunt cărţi pentru adolescenţi. Nu acei adolescenţi care vor să citească despre lucruri asemănătoare cu viaţa lor, despre întâmplări realiste. Ci pentru cei care vor să evadeze în interzis şi sunt capabili să facă diferenţa între realitate şi ficţiune. Adică, ce ai voie să faci şi ce ai voie doar să citeşti. Furturi, răpiri, crime… câteva cuvinte ce descriu acţiunea din cărţile mele şi e suficient să vă daţi seama la ce m-am referit mai sus. Şi nu spun că e pentru adolescenţii ce tânjesc în secret să comită furturi sau alte minuni, astea fac parte din întreg. Adevărata poveste stă, de obicei, în personajul slab şi expus, ce nu are nimic de-a face cu toate astea, dar trebuie să le înfrunte pe toate din cauza bolii incurabile numită dragoste. Ăsta e personajul principal, în lumea căruia intră cititorul. O lume la care nu ar avea acces în realitate, şi de care i-ar fi frică.

Cum te simți când un cititor îți apreciază munca? Și mai ales când citești o recenzie pozitivă?

E un sentiment minunat, ce nu poate fi aşa uşor descris. Mă pricep destul de bine să descriu sentimentele personajelor mele, dar e destul de greu să vorbesc despre ce simt eu. Cum am mai spus mai demult şi îmi place comparaţia asta, mă simt ca un spiriduş în ziua de Crăciun, când şi-a terminat treaba şi se bucură de fericirea tuturor celor ce îşi deschid cadourile. Sau ca Moş Crăciun, pentru că da, sunt încă un copil şi Moş Crăciun există. Haha!

Care sunt elementele sau evenimentele din care te inspiri pentru cărțile tale?

 Nu funcţionează aşa. Niciun scriitor nu îşi face o listă. Nu poţi să spui, „Astăzi ies afară din casă şi o să caut inspiraţie.” Apare când te aştepţi mai puţin, din cele mai stupide şi neaşteptate întâmplări. Sau pur şi simplu din imaginaţie, nu am neapărat nevoie de ceva care să mă inspire şi să scriu o scenă. Evenimentele din viaţa mea, ce merită să fie expuse în carte, sunt, de obicei, scenele micuţe şi nesemnificative.

Ce reprezintă scrisul pentru tine? Ne poți spune ce te-a determinat să scrii?

Am început să scriu, citind alte cărţi. Ştiu că sună puţin aiurea şi ilogic, dar, cred că aşa începe fiecare scriitor. Citeşti o carte, te îndrăgosteşti de poveste, de autor şi lumea pe care a creat-o şi încerci să îţi foloseşti imaginaţia să creezi şi tu o astfel de lume.  Când scriu, devin altcineva, trăiesc într-o altă lume, nu e greu de înţeles, dar e greu de explicat ce simte, mai exact, un scriitor.

Știu că ești intrată de foarte puțin timp în această lume a scriitorilor dar ne poți spune care este cea mai semnificativă lecție pe care ai învățat-o ca scriitor sau care primele tale concluziile  în privința scrisului ?

Nu o să ajungi niciodată suficient de bun. Nu există limită în lumea scrisului, şi tocmai de asta nu există scriitorul… suprem, să spun aşa.  Acel scriitor care nu mai are ce învăţa şi poate scrie perfect despre orice, şi să fie iubit de absolut oricine îi citeşte operele. Şi cred că asta e partea fascinantă, încerci încontinuu să te depăşeşti pe tine, să creezi o poveste cât mai bună, o idee cât mai originală şi captivantă cu putinţă, dar asta e imposibil, pentru că eşti în continuă perfecţionare. De asta, probabil, un scriitor nu se plictiseşte niciodată.

  1. Ai un program strict atunci când vine vorba despre scris?

Nu, în niciun caz. E frumos să te poţi ocupa doar de scris, să nu ai alte priorităţi, cum ar fi job-ul sau studiul, atunci poţi scrie când îţi doreşti, o noapte întreagă sau zile la rând, până simţi că nu mai poţi să ţii ochii deschişi. Dar dacă timpul liber e limitat, atunci îţi faci programul de scris după asta, ceea ce nu e prea uşor de suportat, uneori. Scrisul nu e ca un loc de muncă, e cea mai mare pasiune, şi nu prea poţi să îi faci orar, trebuie să scrii când simţi nevoia să scrii.

Știu că ai publicat două romane până la momentul respectiv, cum ai reușit să te inspiri pentru ele?

Cred că răspunsul la întrebarea 6 se potriveşte foarte bine şi aici. Nu fac o listă pentru asta, nu caut inspiraţia cu lumânarea, pur şi simplu îmi acord puţin timp să mă gândesc ce vreau să scriu, şi apoi mă aşez în faţa tastaturii.

Care sunt autorii care ți-au marcat scrisul sau te-au determinat să contureze un roman și să-l publici?

Stephenie Meyer a fost imboldul meu principal. Când am început să scriu, tocmai citeam seria Amurg şi am fost atât de captivată de poveste, de ceea ce a reuşit Stephenie să creeze, încât am vrut să încerc şi eu asta. Aveam 16 ani şi, bineînţeles, primele mele rânduri au fost un dezastru total, mi-e frică să recitesc acum. Cum am zis, un scriitor e în continuă evoluţie.

Ce planuri ai pentru viitor? Ce ne vei pregăti în materie de cărți?

Am foarte multe idei pentru proiecte noi. O să public alte câteva cărţi începute pe Wattpad, apoi o să încerc câteva idei noi, pe care nu le-am postat încă. Şi, bineînţeles, trebuie să finalizez seria IP, care nu se anunţa scurtă.

În final, un mesaj pentru toți care ne urmăresc.

Îţi mulţumesc că ţi-ai făcut timp să citeşti acest interviu, şi dacă ai citit vreuna din cărţile mele, sper că ţi-a plăcut.  

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s