Interviu cu Eleonora Vrabie

15826573_142109436283498_2447243193014856332_n

Bună! Ne poți spune cine ești?

In primul rând as vrea să-i mulțumesc persoanei care m-a invitat să scriu aceste rânduri, consider că e un om minunat cu o inimă deschisă, îi prețuiesc foarte mult timpul și a arătat că pune multă pasiune și încredere în ceea ce face. A fost o surpriză plăcută printre mulții spini care i-am primit din lumea literară cu “experiență”.

            Cine sunt? Sunt un simplu om care am descoperit bucuria scrisului târziu…datorită experiențelor pe care le-am trăit. De când am fost mică prioritățiile mele au fost altele decât literatura. Numele de Vrabie Eleonora este un pseudonim, este numele bunicii mele,  numele  meu real fiind Alina, 30 de ani. Nimic nu este întâmplător, bunica mea nu știa să scrie sau să citească, acum când mă uit în spate văd foarte clar evoluția timpului cum își pune amprenta peste noi și face ca omul să fie azi mai bun ca ieri și mai prost ca mâine. De mică, marea mea pasiune a fost pictura dar n-am studiat arta pentru că m-am simțit inferioară când m-am dus la examenul de admitere în clasa 4, căci toți copiii făcuseră meditații înainte de acel examen…aveau acuarele și pensule speciale pentru ulei iar eu aveam o amarâtă de acuarelă cu 6 pastile șterse care abia se vedeau pe coală. Mi-a lăsat un gust amar acea zi, nici măcar nu m-am mai dus să văd rezultatul. Oricum dorința de a mă juca cu culorile a rămas în inima mea și acum vreo 5 ani, cineva mi-a pus întrebarea ce mi-as dorii cu adevărat să fac în viață…și brusc inima mea a zâmbit și a zis…Daaa o să pictez. Și m-am intors de pe vasul de croazieră unde lucrasem câteva luni, am sunat o profesoară s-o rog să-mi dea niște lecții …dar nu puteam face tot cursul de un an căci aveam programat un alt contract in străinătate iar pentru câteva lecții n-a vrut să mă primească, așa că m-am dus la un magazin specializat și mi-am cumpărat planse și am început să-mi fac primele picturi. Prima mea pictură am dăruit-o unui fost iubit, un tablou foarte mic dar foarte frumos…reprezentând niste simboluri tainice din povestea pe care am avut-o și apoi au mai urmat tot felul, am pictat cravate, globuri conserve pe care le-am dat în dar iar acum am un proiect mare, mansarda mea în care mă joc când am timp si vreau s-o fac un mini muzeu când va fi gata…e pictată toată, mobilă, tavan, uși dar încă mai am de joacă.

            Cu scrisul am început acum aproape un an, cu ultima poveste de iubire care mi-a răscolit și descoperit sufletul. Fostul iubit avea foarte bune cunostiințe pentru descoperirea de sine și mi-a trezit această dorință de cunoaștere a sinelui, am început prin mici poezii, interminabile mesaje la adresa lui, care în momentul când le reciteam deveneau oglinzi  care îmi descopereau Sinele cu o grămadă de sertărele pe care am început să le deschid cu entuziasm, mai cu durere, mai cu lacrimi, mai cu vină până am ajuns să fac cunoștiință cu armonia Sinelui, împlinidu-mă cu umbra mea, pe care am oprimat-o și ascuns-o toți anii sub măști.

Pe lângă pasiunea pentru citit și scris, ce pasiunii mai ai? Cum le-ai descoperit și ce te-au determinat să devii atât de bun?

Acum scrisul pentru mine e mai ceva ca și mâncarea, a devenit chiar un drog, fără mâncare mai rezist dar fără scris nu pot. Nu cred că cineva poate fi atât de bun ci pur simplu este și atât. Unii mă iubesc, alții mă urăsc dar dinamica dintre ură și iubire crează mișcarea evoluției, spinii care m-au înțepat cu critică usturătoare în special datorită faptului că n-am experiență literară, fac greșeli gramaticale frecvent, dar e ca aerul pe care-l respir, nu mă vor opri să scriu din contră, mă ajută să perseverez și să fiu în fiecare zi un scriitor mai bun. Alte pasiuni: iubesc călătoriile, iubesc să citesc oameni, iubesc să gătesc și iubesc să fiu liber să mă joc și să-mi folosesc inima de copil.

16700038_169251730235935_2077398587_n

Cum ai reușit să dai naștere cărții tale? Pentru cei care nu știu nimic despre ea o poți descrie în câteva cuvinte? 

Prima mea carte, a fost cadoul pentru aniversarea mea de 30 ani, este un simbol al trezirii și al trecerii de la adolescență la etapa de maturare. Am tipărit-o singură, am dat-o în dar la oameni dragi și străini cadou de Crăciun, ziua mea de naștere fiind pe 24 dec, a fost o mare bucurie pentru mine s-o dăruiesc. E un material brut ce încă mai are nevoie de finisaje, editare chiar și o reactualizare căci între timp informațiile prezentate s-au mai așezat, au mai evoluat și am în plan s-o retipăresc cu o concluzie actualizată. Mesajul cărții este entuzismul meu de a-mi descoperi Sinele în poezie și călătoria mea interioară, care a fost foarte spectaculoasă. Pe măsură ce mă redescopeream scriam mereu ca un jurnal. Am scris mai întâi 500 de pagini de poezii, care nu mi s-au părut suficient de bune pentru o carte, după care am scris din nou o variantă finală a cărții, fiind prea entuziasmată am tipărit-o brută fără s-o mai arat la nimeni căci era un dar de suflet pentru mine în primul rând și trebuia să ajungă sub bradul meu de Crăciun.

În următoarea ta carte ce subiect vei aborda? Despre ce va fi vorba?

În următoare carte voi publica poezii despre umanitate și mai am 3 proiecte de cărți la care lucrez dar prefer să rămână surpriză, sunt un copil care adoră surprizele.

Cartea ta este una de poezii , cum ai ales  să scrii acest gen?

Scriu și poezii, dar și proză. Poeziile mele sunt pe un stil foarte liber, nu mă văd în viitor să scriu glose sau rondeluri , atât în poezie cât și în pictură îmi place să mă desfășor liber, nu agreez regulile, mulți mi-au dat cu pietre în cap că am ucis limba română dar pentru mine arta înseamnă iubire, iubirea n-are nici gramatică, nici limbă, nici naționalitate ci este pur și simplu Dumnezeu infinit

Cum te simți când  compui?

Divin.

De când compui poezii? Ce reprezintă ele pentru tine?

Scriu cam de aproximativ 1 an și scrisul reprezintă o joacă, un mod de cunoaștere foarte distractiv, de relaxare, de trăire conștientă, de ordonare și chibzuire a propriilor gânduri.

Cum îi îndemni pe tineri să citească ? Ce cărți le-ai recomanda pentru a-și deschide apetitul pentru lectură?

I-as indema pe tineri să facă evenimente de socializare prin lectură, cred că e foarte distractiv, este o viziune pe care o am în lista proiectelor mele de viitor. Eu personal ador psihanaliza, nu sunt un cititor excepțional dar o carte care mi-a deschis apetitul de cărți a fost Profețiile de la Celestine, autor James Redfield. Mi-a fost atât de frumos prezentată de cei care au citit-o încât am devorat-o cu un entuziasm extraordinar…m-am bucurat enorm de viziunile prezentate în carte…le-am trăit intens și mă regăsesc în taina lor.

 Ce părere ai despre lumea scriitorilor? Care sunt experiențele tale ?

Despre lumea scriitoriilor din România, am o părere proastă pentru că au o atitudine de superioritate inutilă, faptul că scriu nu-i face să fie mai deștepți cu nimic vizavi de restul semenilor care prestează alte munci și haruri în stupul minunat al umanității. Mi-aș dori să fie mai prietenoși în speciașl cu tinerii care  sunt la început , să-i sprijine fără culori ca-n politică. Pentru mine scrisul e o simplă meseria ca cea de brutar , croitor sau maturător de stradă, e o meserie pe care am descoperit-o acum și pe care o fac cu deosibită plăcere. E o meserie ce trebuie respectătă, timp ce trebuie plătit pentru energia consumată. E loc în Universul ăsta pentru toată lumea și cred că ar trebui să ne căutăm în buzunare pentru mai multă prietenie și încredere unii față de alții.

Cine te-a îndemnat să publici prima ta carte?

Domnul Sine și cu mine ne-am îndemnat unul pe altul. Recunosc că a fost foarte greu de una singura, n-am vrut să zic la nimeni, de aceea am plecat la drum cu un pseudonim,căci  inițial vroiam să-mi păstrez identitatea ascunsă și asta am făcut până la un moment dat, când încet , încet oamenii au început să apară în viața mea și m-au ajutat să prind încredere să-mi înving teama și să învăț să mă las prețuită, căci toată viața am fugit de prețuire, nu din modestie ci pentru că era un limbaj nefamilial care mă scotea din zona de comfort. Oamenii din jur m-au ajutat să ies din gaura neagră a singurătății în care căzusem, și în mare parte lucrările mele le voi dedica lor și acestui subiect. Laitmotivul cărții este o cugetare, o concluzie pe care o susțin cu trăirea mea personală, după ce am experimentat durerea izolării față de semenii din jur. Consider că nici un seamăn nu ar trebui lăsat singur căci dacă este singur înseamnă că e înconjurat de ziduri de frică. Oamenii singuri au nevoie de foarte mult sprijin și încet, încet om cu om să ne deschidem inimile unii prin alții.

În singurătate nu există Dumnezeu , ci dor greu de Dumnezeul care trăiește în inimile semenilor de lângă noi.

16731829_169251830235925_2061355489_o.jpg

Pentru cei care vor să publice un roman ce sfaturi le-ai da din propria experiență?

E simplu, să-l scrie. Nu există cărți bune sau proaste și din critica unei cărți ai ce să înveți, nu va place clar tuturor, dar neplăcerile vor balansa cu prețuirile și vor ajuta la perseverență și evoluție. Dacă ne-ar aplauda toată lumea, n-am mai avea motivație de performanță dar nu sunt de acord nici cu critici extremiste și spinoase, echilibrul e la mijloc, avem nevoie și de prețuiri și de critici prietenoase și constructive.

Cum te simți când lumea te apreciază?

Mă simt bine acolo în adâncul meu când sunt prețuită și mă antenez să mă simt bine nu doar în adânc ci cu toată ființa, căci îmi place ce fac.

 Pentru a încheia acest interviu transmite un gând bun și un sfat pentru cititori.

Doar o poezie

 

Dumnezeu e în semenii de lângă mine

Și încă odată m-am bucurat
Căci El nu m-a uitat
Dumnezeu mi-a vorbit prin ei
Prin oameni simpli
Care au venit către mine
Să mă ridice înspre bine.

Au văzut semenii mei
Că sunt hăituită de lupii turbați
Iar Dumnezeul din ei
Mi-a amintit, că ne-a creat pe toți frați.

Și frații spini au menirea lor
Să mă transforme într-un trandafir mai roditor.

16707020_169251746902600_684469088_n.jpg

Cu inima deschisă,

E.V

Pentru a afla mai multe despre această autoare puteți să-i vizitați blogul : http://vrabieeleonora.com/ , de unde vă puteți comanda și cartea dumneaei.

Cu stimă,

Florinela

Anunțuri

2 gânduri despre “Interviu cu Eleonora Vrabie

  1. Din toată inima felicitări, Vrăbiută mică…Mă buhcur să constat că am avut dreptate: prin perseverență, muncă și nu în ultimul rând, dragoste, o vrăbiuță se poate transforma în vultur! Zbor lin, deasupra norilor! Cu mult drag, Vântul

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s