Interviu cu Denisa Aricescu

16491449_1282176905198131_1704886520_o.jpg

Bună! Ne poți spune cine este Denisa?

Bună! Cu ani în urmă, nu știam să spun cine este Denisa, dar cu timpul, am început să o cunosc, așa că pot spune că ea, Denisa, e o tipă cu un blog, https://rosedeny.wordpress.com/, pe care mai publică uneori, deci scrie și dacă scrie, înseamnă că iubește, are emoții, e purtătoarea zodiei Gemeni (unul trage în stânga și altul, în dreapta, dar au și momente când sunt cei mai buni prieteni), visează, citește, are răbdare și încearcă pe cât posibil să-i înțeleagă pe cei de lângă ea. Denisa își dorește să rămână om.

16466564_1282176751864813_1770673295_o (1).jpg

         Pe lângă pasiunea pentru citit și scris, ce pasiunii mai ai? Cum le-ai descoperit și ce te-au determinat să devii atât de bun?

Am o mare pasiune pentru muzică, dacă nu ascult într-o zi, măcar o melodie sau nu fredonez un refren, înseamnă că ceva nu e în regulă cu mine. De fapt și dacă n-aș fi în regulă, tot aș asculta ceva, fie să-mi acompanieze suferința, fie să mă liniștesc. Pe lângă asta, îmi place să caut frumosul în orice, am momente când mă trezesc în pagina Google Images, căutând. Oare ce caut? Fotografii alb-negru. Ador tipul acesta de fotografii, sunt naturale și îmi creează impresia că toate sentimentele se zbat la unison. Îmi plac semnele de carte, deja cred că oamenii cunosc acest lucru, sunt parte din ceea ce fac, sunt părți din scrierile mele. Și da, cochetez cu fotografia. Îmi place să-mi petrec timpul liber, urmărind filme.

Cum ai reușit să dai naștere cărții tale? Pentru cei care nu știu nimic despre ea o poți descrie în câteva cuvinte? 

De mână cu toamna a luat naștere, cred cumva, legându-se stările mele, fiecare poezie fiind însăși o stare cu mai multe stări. Este un volum de poezii la care am visat, știam cum va fi ambalat (coperta), știam că titlul va fi funda cea roșie, am pus semnul de carte, bineînțeles, o frunză de toamnă, iar apoi l-am făcut cadou cititorilor mei.

16521942_1282176855198136_313815205_n.jpg

În următoarea ta carte ce subiect vei aborda? Despre ce va fi vorba?

Următoarea carte va fi tot un volum de poezii, nu voi aborda nimic și totodată, totul. Emoțiile, dorul, amintirile, iubirea, liniștea, tăcerea, timpul, libertatea. Părți din mine.

Cartea ta este una de poezii, cum ai ales  să scrii acest gen?

Încercând să exprimi ceva, să-ți expui sentimentele, cred că poezia te alege cumva, te face să vezi lucrurile în profunzime, să le atașezi imagini, să simți că ești viu. Poezia mă definește.

Cum te simți când  compui?

Pe de-o parte, scriind îți dai seama cine ești, iar pe de altă parte, citind ceea ce ai scris, apele deja nu mai sunt limpezi. Atunci când scriu, simt că experimentez, e un sentiment pe care nu toată lumea îl are. Simt eliberare, apăsare, simt că pot scriu ceea nu pot spune. Scriind, simt că soarele zace la căldura lunii.

De când compui poezii? Ce reprezintă ele pentru tine?

Scriu de când eram în clasa a patra, dar atunci scriam despre anotimpuri, despre ceea ce se năștea sub privirea unui copil. M-am oprit și am reluat toată activitatea de a scrie, când mi-am dat seama că sunt o fată cu emoții. Toate versurile și gândurile mele reprezintă încercări, autocunoaștere, sentimente transmise.

16466211_1282187881863700_1525977662_o.jpg

Cum îi îndemni pe tineri să citească ? Ce cărți le-ai recomanda pentru a-și deschide apetitul pentru lectură?

Citind pot descoperi lucruri noi, care îi pot ajuta la un moment dat, citind îi ajută să se formeze, să se cunoască. E foarte important și plăcut să știi să porți o discuție abordând orice domeniu. E foarte important și deosebit de plăcut să știi să porți o conversație cu un om care știe să se exprime corect din punct de vedere gramatical. Le recomand tinerilor să citească tot, tot ce le place.

 Ce părere ai despre lumea scriitorilor? Care sunt experiențele tale ?

Lumea scriitorilor e complexă, încerc să o cunosc mai bine. Nu mi-am format un anumit gen pe care să-l urmăresc pentru a citi, cu atât mai puțin, în ceea ce privește scrisul. E plăcut atunci când descopăr un autor care îmi trezește apetitul pentru citit. Cele mai frumoase experiențe pe care le am sunt atunci când reușesc să cunosc oamenii din spatele cărților, să purtăm un dialog și să păstrăm legătura.

16466556_1282191835196638_1642435337_o.jpg

Cine te-a îndemnat să publici prima ta carte?

Cititorii, ei au fost cei care voiau să aibă în mână volumul meu de poezii. Primul volum, Enigma florilor de liliac, publicat în anul 2013, a fost cadoul pe care l-am primit când am împlinit 20 de ani, din partea părinților mei. A fost o surpriză, poate una dintre cele mai frumoase surprize dintre toate care mi-au fost făcute până acum. Fără cititori, scriitorul e doar o voce neauzită.

Pentru cei care vor să publice un roman (o carte/volum de poezii) ce sfaturi le-ai da din propria experiență?

Să-și îndeplinească visul, e un sentiment minunat. Și să nu se oprească acolo, să continue. Cine știe cine ar putea descoperi talentul său?!

Cum te simți când lumea te apreciază?

Când oamenii mă apreciază, e un sentiment greu de explicat, e un sentiment copleșitor, mă simt încurajată. Oamenii se regăsesc în ceea ce scriu, iar eu le mulțumesc de acolo, din suflet. Dar cel mai mult, iubesc atunci când oamenii apreciază ceea scriu, nu neapărat pe mine. Atunci, mă înclin.

16492443_1282188821863606_1793348082_o.jpg

 Pentru a încheia acest interviu transmite un gând bun și un sfat pentru cititori.

Gândurile bune vin din interior, de aceea,  cunoașteți-vă,  încercând să iubiți, să ascultați, să înțelegeți, să nu vă pripiți. Și citiți, orice informație e un plus de valoare. Acumulați cât mai multe informații, dobândiți cât mai multe valori!

Îți mulțumesc mult, Denisa! A fost o plăcere să răspund întrebărilor pe care mi le-ai adresat!

Bonus un poem:

Micul cer şi Marea mare

Totul se întrezărea,
Încolţeau anotimpurile sub tălpile tale
Şi tu obişnuiai să te propteşti în piciorul stâng…
Apăsai pe degetele-mi care scriau despre soare
Şi parcă vara îşi făcea loc pe lângă tâmpla ta.
Am mers împreună să-i scriem verii să ne aducă îngerii aproape.
Tu mi-ai spus a-23-a oară că marea e cerul de pe pământ.
Te credeam pe cuvânt,
Şi din când în când primeam confirmarea visând.
Unde eşti ? Unde sunt ?
În al mării timp sfânt, pescăruşii mi-erau legământ.
Valul de flori se spărgea peste noi,
Era nor din surâs dezbrăcat în apus.
Mi-era sete şi tu m-ai stropit c-un gând bun
Vapoarele minţii în suflet le-adun.
Cerul părea mult prea sălbatic,
Îşi pregătea furtuni din loc în loc,
Doar un pictor din colţ ne-a surprins
Când în braţe m-ai prins…
Mângâiam marea mare cu foc,
Ce joc !
(pe buze-ţi puneam Micul cer,)
Cel Rebel.

16522395_1282189408530214_974914100_o.jpg

Cu stimă,

Florinela

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s