Recenzie La revedere acolo sus de Pierre Lemaitre

15801556_619933521542334_1682980696_n

Titlu: La revedere acolo sus

Autor: Pierre Lemaitre

Editura : Trei

Anul apariției:

Număr de pagini: 553

Disponbilă: Editura Trei

Șoferului nu-i pică deloc bine, așa era mereu, demobilizații i-o tot dădeau înainte cu războiul, le făceau morală tuturor, lumii i se luase de eroi! Eroii adevărați erau morți! Ăia da, eroi, s-avem pardon, adevărați! Și apoi, de altfel, când un tip se apuca să povestească prea multe lucruri petrecute în tranșee, era mai bine să nu-i dai crezare, cei mai mulți dintre ei își petrecuseră tot războiul într-un birou.

La revedere acolo  sus de Pierre Lemaitre este o carte cu impact emoțional puternic asupra cititorului, deoarece ne vorbește despre o lume a războiului , a soldaților care încearcă să treacă peste amintirile pe care îi răzbat.

Romanul prezintă într-un mod concis și exact ororile Primului Război Mondial și sentimentele celor doi protagoniști . Unul dorește să dezerteze, altul este grav rănit și nu va mai fi niciodată ca înainte. Dacă doriți să aflați ce a pățit Edouard trebuie să luați această minunată carte și să o parcurgeți.

 

Într-o Franţă traumatizată de război, care-şi numără cei un milion şi jumătate de morţi, doi supravieţuitori ai conflagraţiei pun la cale o escrocherie la nivel naţional de un cinism absolut.
Primul Război Mondial s-a încheiat — Albert şi Édouard, doi soldaţi ale căror vieţi au fost definitiv distruse, îşi dau repede seama că ţara nu mai are nevoie de ei.
Franţa îşi glorifică morţii, pe când supravieţuitorii, eroii anonimi sunt daţi uitării.
Albert, funcţionar timid, şi Édouard, artist extravagant, vor riposta în felul lor inedit la ignoranţa şi dispreţul unei societăţi aflate în degringoladă.
La revedere acolo sus este o frescă necruţătoare, uimitoare prin construcţia şi puterea sa evocatoare.
În atmosfera crepusculară a unui viitor care întârzie să se arate, populată de paiaţe amărâte şi de laşi ajunşi eroi peste noapte, Pierre Lemaitre descrie imensa tragedie a acestei generaţii pierdute cu un talent şi o măiestrie impresionante.

Cartea este scrisă din perspectiva a mai multor personaje care ne ajută să înțelegem ce credeau acei oamenii despre război. Perspectiva celor doi soldați m-a emoționat foarte tare. Modul în care povestea ororile de pe front, modul în care cădeau cadavrele și momentul în care unul dintre cei doi este grav rănit.

Autorul s-a informat foarte bine în legătură cu războiul. S-a documentat în legătură cu trăirile și sentimentele soldaților în timpul războiului și cum reușesc acesta să trăiască după aceste evenimente.

Stilul foarte concis și presărat cu multe detalii ne îndeamnă să înțelegem oamenii care au trăit adevărate orori. Prin modul cum povestește și ne prezintă viața lor după război și  a celor dragi lor ne putem da seama cât de neînsemnate sunt problemele noastre. Și pentru acest lucru îi mulțumesc autorului.

Acțiunea plasată în prima parte a romanului pe front ne prezintă viața de grup a soldaților, căpitanilor și a celor de pe front. Modul în care mănâncă, dorm sau alte activități tipice soldaților.

Ne este prezentat în amănunt ce trebuia să facă un soldat și cum ar trebui să se comporte. Pedepsele pe care le suferă atunci când dorește să dezerteze și dorința de a afla motivul acestui lucru dezgustător.

Stresul și presiunea pe care o au soldații asupra lor atunci când sunt pe front. Motivul pentru care își doresc ori să moară pe front ori să dezerteze.

În cea de-a doua parte a romanului avem viața a doi soldați care doresc să trăiască ca niște oamenii normali. Cum reușesc acestea să-și procure un ban și să devină oamenii ca înainte. Chiar dacă unul dintre ei desfigurat fizic , cât și psihic chinuit de durerile care le are. Însă ajutat de cel mai bun prieten al său reușește să treacă peste unele sechele ale sale.

Pentru cei dornici să afle cât mai multe despre război, impactul asupra societății și asupra oamenilor nevinovații atunci vă îndemn să citiți acest roman. Un roman în care va veți găsi o nouă latură a voastră pe care siguranță nu credeați că o aveți.

Un roman plin de esență, o carte care ar trebui să o citiți când mai curând și și-i acordați tot timpul din lume pentru ai înțelege personajele. Să nu le criticați fiindcă trebuie să le înțelegeți, deoarece ar trebui să vă gândiți ce ați alege dacă ați fi fost în locul lor.

V-o recomand cu drag .

Găurind pământul, obuzul a dezgropat una dintre nenumăratele mârţoage moarte care putrezesc pe câmpul de bătălie şi i-a zvârlit lui Albert capul. Iată-i faţă în faţă, tânărul bărbat şi calul mort, mai că nu se-mbrăţişează. Prăbuşirea i-a îngăduit lui Albert să-şi elibereze mâinile, dar pământul e greu, foarte greu, îi comprimă pieptul. Încetişor, începe iar să respire sacadat, plămânii lui nu mai pot. Lacrimi încep să-i umple ochii, dar izbuteşte să şi le reţină. Îşi spune că dacă plânge înseamnă că a acceptat să moară.

Mulțumesc Editurii Trei pentru exemplarul oferit.

Cu stimă,

Florinela

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s