Interviu Ana Barton

14711503_1076703485731145_3606659344446063504_o.jpg

Foto: Cătălina Flămînzeanu

Spuneți-mi în câteva cuvinte cine este Ana Barton.

Ana Barton este un om-femeie. Omul ăsta femeie respiră, bea apă, mănâncă, merge, doarme, gătește, dă cu aspiratorul, spală pe jos, scrie, merge la teatru, la film, la concerte, râde, plânge, se supără, se bucură și tot așa.

Când v-ați descoperit această pasiune? Și cum?

Desigur, vă referiți la scris. Cred că aveam șapte ani, poate nu-i împlinisem. Citeam mult și mi-am încercat penița. Cred că toți copiii care citesc mult fac asta, nu-mi închipui că sunt vreun caz special.

Cine v-a îndemnat să citiți și să scrieți?

Să citesc m-a învățat bunicul meu. Asta pentru că eu l-am rugat, când aveam cinci ani. Să scriu m-a îndemnat inima.

De unde vă inspirați pentru cărțile dumneavoastră?

Din tot ce sunt, fără îndoială și din tot ce nu sunt, dar habar nu am că nu sunt, din tot ce sunt, dar nici idee n-am că sunt, din cei pe care-i cunosc, din cei pe care nu-i cunosc, din cei pe care cred că-i cunosc, din ăia pe care am impresia, ca să supraviețuiesc, că nu-i cunosc, din mișcarea lumii, pentru că eu nu cred în întâmplare. Dar cel mai mult mă inspir fără să știu că mă inspir. Ăla e izvorul veșnic.

Cum vă simțiți când scrieți?

Uneori, minunat, transportată într-o lume pe care n-am cum s-o poziționez geografic, alteori, îngrozitor, în aceeași lume mult-cuprinzătoare. Depinde ce scriu.

Unde vă simțiți în largul dumneavoastră pentru scrierea unui nou roman?

În mintea și-n sufletul meu. Sunt locuri largi, populate dens, neaglomerate totuși. Mai rămâne să-mi găsesc și drumul spre ele, dar la asta lucrez acum intens, la găsirea drumului, mai bine zis la scuturarea de ceea ce mă strânge și nu am destulă vreme să scriu. Și poate nu timp mai mult mi-ar trebui, ci energia naturală pe care simt că o pierd în ale zilei și mă regăsesc greu și nu în fiecare zi. O prietenă mi-a spus zilele trecute „Mi-e dor de tine, Ana.“ I-am zis că și mie mi-e dor și de ea, și de mine. Câteodată, nu știu de unde să mă mai iau.

14964031_1091529550915205_2050311518_o.jpg

Ce gen literar n-ați aborda niciodată?

Nu există unul pe care să-l fi pus la index. Dar, dacă vorbim despre specii literare, nu cred c-am să scriu vreo epopee vreodată.

12898202_947131892021639_1768575012579650934_o.jpg

Ce cărți le recomandați adolescenților?

Cele care, la răsfoire, îi cheamă.

12265752_878059445595551_5306873690888656521_o.jpg

În general, despre ce este vorba în romanele dumneavoastră?

În general, despre nimic. În particular, așijderea. În cărțile mele, personajele vorbesc puțin fiindcă-s ocupate cu trăitul.

10404149_690485391019625_5852854917365155827_n

Când ați început să citiți? Și ce carte v-a marcat?

Cum am zis mai sus, la cinci ani. M-a marcat „Epopeea lui Ghilgameș“, adică m-a tulburat și a rămas, întreagă, în mine. Dar n-am citit-o la cinci ani, ci mai târziu.

Ce ne puteți spune despre cărțile dumneavoastră?

Nimic. Dacă ele nu sunt în stare să se spună singure, să n-aibă pretenția să fac eu treaba asta în locul lor. Ar fi impertinent din partea lor să-mi ceară una ca asta.

Ce hobby-uri mai aveți?

Niciunul. Am câteva pasiuni: să cad în capul și-n inima mea, chestiune care se-ntâmplă frecvent, dar din ce în ce mai scurt, să citesc, să dansez, să râd. Cred că asta-i pasiunea mea cea mai mare: râsul.

12191050_873262212741941_7402662728626054496_n.jpg

Ce cărți doriți să mai scrieți pe lângă cărțile publicate?

Lansez la Gaudeamus, pe 19 noiembrie 2016, o carte de proză care se numește „Pervazul lui Dumnezeu“ și tocmai am lansat volumul al doilea din „Colecția Costică Acsinte – Doamne și domnițe“. Dar dumneavoastră m-ați întrebat ce-aș mai vrea să scriu. Muncesc cu ziua la următorul roman, îl cheamă „Nemuritorii de rând“. De fapt, muncesc cu clipa, am spus o prostie. Îmi caut drumul spre povestea asta care va ajunge – ea știe când – un roman.

În încheiere, un gând sau o vorbă bună pentru cititori.

Dați la o parte tot ce vă ascunde bunătatea, chiar de voi înșivă v-o ascunde. În afara bunătății, niciun om nu este om.

Cu stimă,

Florinela

 

Anunțuri

Un gând despre “Interviu Ana Barton

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s