Interviu cu Mihaela Strenc

14256745_334529903554850_615032451_n.jpg

Cine sunteți? Cum vă puteți descrie în câteva cuvinte?

Asta încerc și eu să aflu. Nu reușesc niciodată să găsesc definiția potrivită, așa că o caut în cărțile pe care le scriu. În mare, sunt o Săgetătoare autentică; îmi place să țintesc către stele și ador să călătoresc pe tărâmul fanteziei… și nu numai. Încerc să nu mă blochez într-un anumit mod de gândire, fiindcă țin la libertate mai mult ca la orice. Dacă nici gândirea noastră nu e liberă, ce ne mai rămâne?

Când vă regăsiți cel mai bine: citind sau scriind?

Scriind, dar și citind anumite cărți.

Cum v-ați descoperit pasiunea scrisului și a cititului?

Mi-am descoperit-o în copilărie. Citeam tot ce-mi cădea în mâini, chiar și cărți care nu erau pentru vârsta mea. Eram genul de copil care-și întreabă părinții dacă mai există și alte lumi în afară de lumea noastră. Întrebări încuietoare, care nu sunt pe placul nimănui. Și când m-am prins cum stă treaba, că nu prea știe nimeni, mi-a venit inspirația.

Ce hobby-uri mai aveți pe lângă cele menționate mai sus?

Filmele și călătoriile.

Cum vă petreceți timpul liber?

Citesc, merg la film sau la munte.

Din ce vă inspirați pentru romanele d-vastră?

Lumea reală poate să-ți ofere subiecte foarte interesante.

Cum au luat naștere romanele d-voastră?

La seria Orașul Îngerilor mă gândesc de vreo zece ani, dar n-am știut cum să îi dau viață până acum. Totul a început cu un vis care a avut un impact foarte mare asupra mea. După ce m-am trezit, toată ziua am fost sub influența acelui vis fantastic.

Ce ne puteți spune despre cartile pe care le-ați publicat?

Îngerul Întunecat e o carte fantasy cu o tentă de mister. Am încercat să nu mă îndepărtez foarte mult de realitate, așa că nu veți găsi personaje cu nu știu ce puteri ieșite din comun (cu unele excepții). Luptele Veghetorilor cu strigoii se desfășoară mai mult în vis, sau pe plan emoțional.

Vă regăsiți în mare parte în romanele publicate?

N-aș putea să-mi aleg niște subiecte despre care nu știu nimic și care nu mă reprezintă. Dacă aș face asta, aș scrie foarte prost.

De ce scrieți?

Fiindcă poveștile din interiorul meu vor să iasă la suprafață.

Cum ar fi viața d-voastră fără scris?

Cred că ar fi destul de goală. Nimic nu poate să înlocuiască scrisul.

Cum vă simțiți când cărțile d-sunt apreciate de public?

Mă bucur, desigur. Dacă nu m-ar interesa opinia oamenilor, nu le-aș publica. Le-aș ține doar pentru mine, într-un sertar.

Ce gen n-ați aborda?

N-aș scrie piese de teatru.

Ca încheiere un cuvânt pentru cititori.

Priviți lumea asta ca și cum n-ați ști nimic despre ea. Numai așa veți reuși să aflați lucruri pe care ceilalți nu le cunosc.

Cu respect,

Florinela

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s