Recenzie Regina adevărată de Erika Johansen

regina-adevarata-regina-tinutului-tearling-vol-1_1_fullsize.jpg

Titlu: Regina adevărată

Autor: Erika Johansen

Editura: Trei

Număr de pagini: 536

Anul aparițiri: 2015

„Cineva o apucă de subsuori şi o răsuci pe spate. În faţa ochilor îi jucau pete negre. Rana din grumaz i se deschise şi mai mult şi începu să-i pulseze cu sânge cald. Picioarele îi căzură fiecare într-o parte, nervii i se treziră la viaţă şi o lovi o durere nemaivăzută, de parcă gamba i-ar fi fost străpunsă deodată de nenumărate cioburi. Deasupra ei apăru un chip de culoarea morţii, cu două găuri negre, impenetrabile. În loc de ochi şi cu gura pătată de sânge. Kelsea nu putu să-şi oprească un ţipăt, până să-şi dea seama că nu era decât o mască.”

Părerile despre primul volum al seriei Regina ținutului Tearling sunt împărțite. Unii spun că este un roman foare bun și care merită citit, însă alți zic total opusul. Însă eu, foarte curioasă din fire am început să o citesc și pot să spun că a fost pe gustul meu, poate unele aspecte m-au făcut să mai sar peste unele pasaje.

Cartea Regina adevărată este despre un ținut care în urma Trecerii rămâne fără tehnologie și toate ținuturile sunt răpuse,  încearcând să supravețuiască.

Ce m-a atras cel mai mult la această carte este vorba că în centrul acțiuni apar și cărțile. Aceste obiecte minunate nu mai sunt importante cum erau înaintea Treverii.

Trecerea, un cataclism misterios, a făcut să piară cea mai mare parte a umanităţii, alături de tehnologia ultramodernă. Regresând în epoca feudală, dar aflându-se totodată undeva în viitor, supravie?uitorii o iau de la capăt pe un teritoriu nou, numit Tearling: un ?inut sărăcit, prădat de propriii săi nobili şi de regatul Mortmesne, condus de Regina Roşie.
Singura speranţă a poporului îngenuncheat este moştenitoarea tronului, Kelsea Raleigh, o fată de 19 ani care nu cunoaşte decât lumea cărţilor şi, mai ales, istoria omenirii de dinainte de Trecere.
Călătoria viitoarei regine este începutul unei iniţieri dure, pe parcursul căreia înfruntă moartea sub diferite chipuri ?i îşi descoperă darul clarviziunii.
O lume fantastică şi înfricoşătoare, ce aminteşte de Jocurile Foamei!

Regina care revine la domnie, Kelsa, iubește enorm cărțile. Când vine în regatul ei nu era nici o urmă de vreun manuscris. Până la urmă reușește să aducă în castelul ei  o coleție de cărți impresionantă. Și mai mult îți dorește să-și învețe supușii să scrie și să citească pentru a descoperi lumile fascinante pe care le cunoaște.

Kelsa o adolescentă normală în situați anormale, nu este mulțumită cu aspectul ei simplu și banal. Însă trebuie să se obițnuiască cu acest lucru, deoarece are un regat de condus și lucuru de realizat.

Erika Johansen scrie cu multă pasaje cu descriere pentru a descoperi mai bine gândurile reginei, persoanelor care o admiră, a gărzilor ei și a persoanleor care vor să o omoare.

Dialogurile pline de inteligență, aventuri minunate pentru salvarea regatului pierdut și pentru respectarea legilor impuse de noua regină. Întorsăturile de situație sunt la ele acasă pentru a face aventura cât mai interesantă.

Cu siguranță voi citi continuarea acestei serii care m-a intrigat foarte mult.

Evenimtele care s-au petrecut de la urcarea Kelsei pe tron au învățat-o multe lucruri. Să devină mai înțeleaptă, mai bună și cum trebuie să conducă regatul pe care îl are la picioare. Cum ar trebuie să se comporte cu răufăcătorii și cu cei care faci lucururi ilegale.

Și cel mai mare vis al reginei este să facă un regat mai bun , oamenii să știe să citească și să scrie, iar în regat să fie bibliotecii și tipografii pentru evoluția poporului ei și poate chiar al ei.

Regina are o sete pentru cunoaștere, dorește să știe despre domnia mamei ei, despre evenimntele înainte de Trreceri și după trecere și ce a declanșat acest cataclism.

În final vă recomand Regina adevărată de Erika Johansen deoarece se citește foarte ușor,vă va ține în priză și vă va stârni interesul pentru lectură.

Chiar că era prea grasă, simțea și ea. Fusese dintotdeauna mai corpolentă, dar acum stătuse prea mult doar în casă, ceea ce, alături de rănile pe care le-avea, o făcuse să-și piardă și bruma de condiție fizică pe care-o avusese înainte. Nici o regină din povești nu se confruntase cu o asemenea problemă.

Kelsea era şi ea înaltă, dar era brunetă, iar fața – doar cu îngăduinţă puteai s-o numeşti banală. Nu avea deloc o ţinută impunătoare; făcea ea mişcare, dar avea şi poftă de mâncare, nu-i vorba.

Mulțumesc Editurii Trei pentru exemplarul ofrit.

Cu stimă,

Florinela.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s