Interviu Iullia Ioniță

13903313_494337497442390_7726518984196884720_n.jpg

Bună! Îți mulțumesc că ai acceptat să-mi răszpunzi la întrebări. Spune-ne cine ești.

Bună! Mulțumesc și eu pentru interviu! Mă numesc Iullia Ioniță, am 18 ani și am publicat romanul despre adolescenți „Flori în păr”( http://carturesti.ro/carte/flori-in-par-446208) anul acesta, în luna februarie, la Editura Datagroup (http://www.edituradatagroup.ro/).

Cum ai intrat în lumea scrisului și a cititului ?

Nu știu. A venit totul atât de „de la sine”, încât și eu mă întreb. Întotdeauna mi-a plăcut să scriu. Dar nu m-am gândit că voi lansa o carte, nu acum câțiva ani, când abia aveam curaj să întind mâna unui om atunci când mă prezentam. Lucrurile s-au legat. În momentul în care am avut „revelația” cu scrisul (https://iulliaionita.com/2015/06/03/de-ce-scriu-o-carte-la-17-ani-2/) deja știam plotul, aveam totul în minte, de ani buni, povestea continua zilnic, dar o țineam pentru mine. Dar după ce au ieșit multe pagini în Word, mi se pare că o sută și ceva în toată seara, cât am scris, câteva ore bune în continuu, am rămas șocată și mi-am zis că trebuie să fac ceva cu povestea asta.

Din ce întîmplări te-ai inspirat pentru romanul tău?

Am mai spus în trecut, viața lui Amy Evans, personajul principal din „Flori în păr”, nu are nicio legătură cu a mea. Mintea mea a nutrit multe lucruri, deși nu știu când (sunt foarte sociabilă, mai mereu ies cu prietenii sau vorbesc cu aceștia). Singurele elemente din carte care se leagă de realitate, aș putea spune, sunt „Principiile”, care reprezintă idei pe care le-am auzit pe bune; și, altceva inspirat din real, replici de ale personajelor, cam în proporție de… 2%? Probabil că ar trebui să menționez și documentarea vastă, în materie de droguri (documentare, cărți cu mărturii, site-uri web etc.)

Însă pentru cei care nu știu nimic despre cartea ta, ce ne poți spune despre ea?

„Flori în păr” reprezintă povestea lui Amy Evans, a unei „good girl gone bad”, sau, mai pe înțelesul cărții, good girl became a rockstar. Droguri, iubiți, erotism, turnee, prieteni falși, prieteni adevărați, introspecție, clanuri de mafioți, dealeri, cartiere rău-famate, rețele sociale, emisiuni de scandal, petreceri, alcool, concerte etc. Totul în șase ani, din perspectiva lui Amy, care, la începutul cărții are paisprezece ani, viața perfectă, este copilul model notoriu al orașului în care aceasta locuiește, Hammington, o capitală a universului imaginar din „Flori în păr”. Amy, în copilărie, purta flori printre șuvițele de păr, dar consider că „Flori în păr” , metaforic, e și un state of mind.

Cum te simți în noua lume în care ai pășit?

Foarte bine, fericită, și extrem de bine primită.

  1. Când va apărea un nou roman scris de tine? Și temă vei aborda?

Momentan am mai multe proiecte, pe lângă scris, desigur, și prefer să nu vorbesc despre ceva înainte de a duce totul la bun sfârșit.

Cum ți-ai descoperit pasiunea de a scrie?

De mică. De când pot și știu a scrie, aberam prin jurnale, apoi a apărut blogul meu „Jurnalul Meu de Aberații”, în 2009, iar în momentul de față am un site oficial (https://iulliaionita.com/), pe care îl folosesc și pe post de blog.

14081372_1203979766290774_448112496_n

Cine te-a îndemnat să publici un roman?

Personajele. La început. Apoi m-a ambiționat toată munca pe care am depus-o.

Ce putem învăța din cartea ta?

Tata a spus ceva foarte drăguț: „Dacă peste 50 de ani, cineva va vrea să știe cum trăiau adolescenții anilor 2000, îi poți da să citească „Flori în păr” :)”. Pe lângă asta, editura (http://www.edituradatagroup.ro/) a pus o etichetă de bildungsroman. Amy evoluează, trece prin perioade, pase, stări. Putem învăța să fim noi înșine. Ce e temporar și ce nu. Putem intra în perspectiva greșelilor, supărărilor, regretelor, momentelor de fericire, râsetelor și psihicului lui Amy. Al unui rockstar de paisprezece ani, într-un univers cu regim totalitar, reguli stricte, „Principii”. Pentru că, la un moment dat, cu toții avem flori în păr.

Recomandă 5 cărți cititorilor.

  • Jocurile foamei – Suzanne Collins
  • Înainte să te cunosc – Jojo Moyes
  • O mie nouă sute optzeci și patru – George Orwell
  • Să nu mă părăsești –  Kazuo Ishiguro

În final un gînd bun celor care ne urmăresc.

Fiți voi, orice ar fi, lăsați la o parte scutul ăla, deveniți una cu pasiunile voastre, munciți pentru țelul vostru ca și cum ar fi ultimul lucru pe care îl faceți; „Break free, no one will steal your dreams.”

Anunțuri

5 gânduri despre “Interviu Iullia Ioniță

  1. Am început cartea Iulliei acum câteva săptămâni. Nu am terminat încă de citit. Sunt aproape de jumătate însă vreau să o citesc mai încet. Este groasă cartea. Nu este o problemă acest lucru, îmi place ce am citit până acum din ea.

    Apreciază

      1. Are 560 de pagini. Îți dai seama? Aproape 600 de pagini! Eu,oricum, am luat o pauză de la ea pentru că vin măririle și am o restanță, plus că mai vreau să dau și sala. Abia am reușit să mai citesc puțin din „Stresul dintre orgasme ” azi, nimic mai mult.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s