Interviu cu Abigaela Bîlbîie

13668827_1760965347508219_7258315670323140758_o.jpg

Cine sunteți? Cum vă puteți descrie în câteva cuvinte?

Numele meu este Abigaela Bîlbîie si am 19 ani. Am terminat liceul si sunt viitoare studenta la Facultatea de Marketing din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucuresti. Sunt o persoana prietenoasa, careia ii plac oamenii, sa comunice, sa rada, dar mai ales imi place lectura si muzica buna si sa vizionez filme de calitate.

Când vă regăsiți cel mai bine: citind sau scriind?

Nu pot spune ca ma regasesc mai bine intr-una dintre ele, deoarece pentru a fi un scriitor bun trebuie sa le faci pe amandoua. Citind iti dezvolti imaginatia, iar pentru a scrie o carte ai nevoie de imaginatie, deci acestea doua merg impreuna.

Cum v-ați descoperit pasiunea scrisului și a cititului?

Am inceput sa scriu mici povestioare cand eram in clasa a VII a. Am avut o perioada cand am lasat deoparte asta. Apoi, undeva prin vara anului 2012 m-am reapucat. Am o pasiune pentru Coreea, pe care mi-am dezvoltat-o de-a lungul timpului si asta a fost unul dintre motivele pentru care m-am apucat de scris. Urmaream seriale pentru adolescenti, care m-au impresionat prin faptul ca erau foarte diferite fata de cele holywoodiene. Si mi-am dat seama ca as putea sa mi construiesc propriul scenariu. Si de aici a plecat totul. Putin mai tarziu , am urmat cursul MIB online cu antreprenorii Daniel Zarnescu si Gratian Sonu, care punea accent pe „ cum sa faci bani din propria pasiune”. Publicul caruia m-am adresat era reprezentat de colegii mei de clasa si putin mai tarziu s-au alaturat si fani ai Coreei care erau incantati de ceea ce scriam. Momentul in care mi-am dat seama ca imi place sa scriu a fost in momentul in care m-am hotarat sa-mi fac un blog personal pe care sa postez episoade. Asadar, inceputurile cartii mele au fost pe blog. La putin timp dupa, se apropia ziua de nastere a unui prieten apropiat, un prieten care m-a incurajat sa scriu, inainte ca ceilalti sa afle despre asta. M-am hotarat sa termin povestea, si rezultatul a fost cartea „ Fata Criminalului”, prima mea carte scrisa.

Mi-a placut sa citesc de mica, chiar din perioada in care am invatat sa citesc. Sora mea imi aducea foarte multe carti si fiind perioada cand internetul nu era asa raspandit, asta era ceea ce imi ocupa timpul liber.

Ce hobby-uri mai aveți pe lângă cele menționate mai sus?

Imi place sa schiez, sa calatoresc, sa fotografiez, sa vizionez seriale coreene, sa fac dezbateri si sa petrec timp cu prietenii. Muzica k-pop este o alta pasiune de a mea, avand la activ cateva trupe sud-coreene pe care le ascult( BTS, EXO, VIXX, B1A4). De asemenea, sa invat coreeana este una din pasiuni, deci , dupa cum poti observa, cam tot ceea ce e legat de Coreea de Sud, si recent si Taiwan si Filipine ma pasioneaza.

Cum vă petreceți timpul liber?

De obicei, scriu. Dar, in aceeasi masura calatoresc, citesc, ma uit la filme. Am o gama variata de lucruri pe care le fac in timpul liber, dar, de multe ori, depinde si de prieteni si familie. Sunt multe lucruri pe care le fac impreuna cu ei in timpul meu liber.

Din ce vă inpirați pentru romanele d-vastră?

Ca scriitor, la inceput te inspiri din anumite lucruri pe care le-ai citit sau vazut, dar, pe masura ce scrii mai mult, ideile incep sa-ti apara si ajungi sa scrii o carte care este produsul propriei tale imaginatii. Bineinteles, in fiecare tip de poveste exista scene semnificative fara de care acea poveste nu ar fi poveste de dragoste , comedie , actiune sau groaza. Spre exemplu, dintr-o poveste de dragoste nu poate lipsi scena sarutului cum intr-o poveste de actiune nu poate lipsi scena crimei. Sunt scene esentiale care daca apar intr-o poveste nu inseamna ca este inspirata de undeva.

Cum a luat naștere romanul Fata criminalului?

Iti pot spune cum a luat nastere romanul „ Fata criminalului”, romanul cu care am debutat. Acesta a luat nastere printr-o serie de episoade pe blogul personal, dupa care , datorita faptului ca se apropia ziua de nastere a unui prieten foarte bun, am decis sa fac un final episoadelor de pe blog si sa le pun in format de carte. In noiembrie anul trecut, cumnatul meu mi-a zis: „ Abi, hai cu mine la o conferinta de-a lui Daniel. Si adu si cartea cu tine. El are editura si a scris  multe carti. Stie cum ar trebui sa scrie un scriitor, asa ca poate reusim sa ne dea o parere”.  Sincera sa fiu, nu ma asteptam la nimic. Gandul ca a mea carte va fi publicata vreodata era undeva departe. Ma gandeam ca va trebui sa mai scriu inca vreo 5 -6 ca sa ajung sa scriu o carte buna care sa il capteze pe editor in asa fel incat sa vrea sa mi-o publice. Dar, se pare, ca acel moment nu era atat de departe precum credeam eu. La cam vreo 2-3 luni( sper sa nu ma insel) am primit un mail de la Razvan, cumnatul meu. Era scurt. „ Daniel ti-a citit cartea. Vrea sa va intalniti sa discutati.” Si asa a inceput colaborarea mea cu Stepout. La acea intalnire, Daniel mi-a spus ca vrea sa –mi publice carte. Mi-a zis ca ii place cum scriu. A fost de ajuns cat sa ma faca sa ma gandesc la o posibila cariera de scriitoare. Daniel m-a pus in contact cu Cosmin, cel care s-a ocupat de tot ce inseamna detalii, pagina de Facebook, site, tiparire, inregistrare la Biblioteca Nationala, si intalniri pentru a dezbate si a vedea ce putem imbunatati. Pentru a putea comunica mai bine si mult mai eficient am ales sa lucram in Google Docs, asa ca orice modificare sau ceva nou pe care il scriam putea fi vazut imediat si de el. Si, asa m-am obisnuit sa lucrez. In felul asta pot avea acces la cartile pe care le scriu de pe orice calculator. Nu sunt dependenta de cel personal. Asta este un lucru foarte important, deoarece unele modificari au trebuit facute rapid si se intampla sa nu fiu in fata PC-ului personal. Modificari asupra manuscrisului original nu prea au fost. Povestea era buna, desi un expert putea vedea ca e scrisa de o incepatoare. Singurele lucruri care au trebuit facute au fost sa rezolvam anumite neconcordante( datorita faptului ca a fost scrisa pe o perioada mai lunga de timp au existat lucruri care nu se potriveau; aici ma refer la detalii de timp sau spatiu, de actiune). Un alt lucru ce a trebuit rezolvat a fost diacriticele. Ca scriitor e foarte greu sa scrii de la inceput cu diacritice. Si, pentru mine , a fost o mare binecuvantare ca editura si-a asumat rolul asta. Dupa ce am avut o varianta cat de cat finala a cartii, am decis sa facem primele moke-up-uri. Dupa ce primele moke-up-uri au iesit de sub tipar, ne-am dat seama ca ar fi mai draguta o varianta mai mica de carte, spatiul dintre randuri ar trebui micsorat si alte cateva detalii legate de cotor si coperta. Apropo de asta, coperta a fost un alt punct important. Graficianul care s-a ocupat de asta a fost nevoit sa citeasca romanul pentru a putea reprezenta cat mai bine. Mi s-a cerut o parere in legatura cu grafica copertii. Au fost cateva idei dintre care s-au eliminat majoritatea, ultima ramanand cea actuala. O alta schimbare ce TREBUIA facuta a fost titlul. Original, acesta era „ 25 de amintiri pentru o viata”, un titlul destul de sec ce nu te prea imbia sa cumperi cartea. Dupa nenumarate propuneri si intrebari in stanga si dreapta, s-a ajuns la varianta finala de „ Fata criminalului”.

Ce ne puteți spune despre cartea care ați publicat-o?

Probabil cei care au descris cel mai bine cartea mea sunt editorul meu, Daniel Zarnescu si colega mea scriitoare, Mioara Soldan. Poti citi asta pe http://abigaela.ro/

Vă regăsiți în întâmplările create în roman?

Normal. Majoritatea experientelor traite de protagonisti sunt chestii pe care le-am experimentat. Protagonista principala are foarte multe trasaturi care imi apartin. Altfel, nu cred ca as fi putut construi persoanjul atat de bine.

De ce scrieți?

Pentru ca asta ma face sa simt ca traiesc cu adevarat. Vreau sa schimb perceptia asupra literaturii, vreau sa arat ca atunci cand vrei, se poate, air varsta e doar un numar. Vreau sa incurajez oamenii sa creada in propriile vise, sa nu renunte, sa lupte si , la final, sa priveasca in urma si sa fie fericiti de realizarile lor.

Aveți un loc special unde citiți sau creați un nou roman?

Da, pot spune ca asta este ORIUNDE. Citesc in metrou, acasa, in pat, in bucatarie, la bunica, la munte, la mare, oriunde. Si, atunci cand ma loveste inspiratia scriu. Cele mai multe idei imi vin in timp ce merg pe strada, mananc sau fac un dus. Singura conditie ca sa pot crea cadrul perfect este sa am muzica. Este esentiala pentru mine. Ma ajuta sa intru mai bine in cadrul pe care il creez.

Cum ar fi viața d-voastră fără scris?

Probabil putin monotona. Dar, nu mi-am imaginat-o niciodata cum ar fi fara scris, pentru ca nu am avut timp sa ma gandesc la asta. Scrisul reprezinta o parte importanta in viata mea. Daca nu as scrie e ca si cum o parte din mine nu mai functioneaza si probabil ca m-as simti neimplinita din punctul asta de vedere.

Cum vă simțiți când cartea d-voastră este plăcută de către public?

Nu cred ca am experimentat un moment mai fericit decat asta pana acum. Te simti ca si cum ai facut ceva pentru ceilalti, le-ai oferit putin fericire peste a lor. Simti ca le-ai atins coardele sensibile ale sufletului si ca ei au simtit ceea ce ai simtit si tu cand ai scris. Asta este cea mai mare satisfactie a unui scriitor.

Ce gen n-ați aborda?

Romanele de groaza. Sunt o fire putin paranoica si nu-mi place sa privesc nici astfel de filme. Sunt anumite lucruri care ma ingrozesc si in categoria asta se incadreaza creaturiile hidoase.

Ca încheiere un cuvânt pentru cititori.

Imi doresc ca prin ceea ce scriu sa arat o altfel de lume celor care ma citesc. Uneori , probabil ca voi alege sa va prezint o lume in care binele intotdeauna invinge, o latura mai buna a lumii in care cu totii traim, sa va arat ca atunci cand se fac alegeri intelepte lumea este un loc mai bun, in care oamenii pot fi buni. Alteori, poate ca voi alege sa va prezint realitatea dura in care traim , in care o mama munceste pana la epuizare pentru a putea pune ceva pe masa copiilor ei, in care parintii rezista dorului de a se intoarce acasa la copiii lor, muncind in tari straine pentru a le oferi un trai mai bun, in care parintii isi pierd copiii in tragedii inimaginabile, in care nou-nascuti mor datorita unor greseli ale medicilor si tot asa. Insa, de fiecare data voi da tot ce am mai bun, voi atinge inimile fiecarui cititor, creandu-i lumea in care ar dori sa traiasca sau prezentandu-i lumea pe care si el a observat-o, dar cu alti ochi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s