De vorbă cu un om minunat : Ana Mănescu

ana manescu 1      În rândurile ce vor urma veți afle mai multe lucruri despre Ana Mănescu. Ce n-ați auzit de această autoare? Ana Mănescu este o autoare tânără care te fascinează prin modul în care îți scrie romanele și sunt foarte bucuroasă să cunosc o asemenea persoană minunată. Dar nu vă spun mai multe și vă las pe voi să vă aflați despre acest om special.
 

1. Descrie-te în cîteva cuvinte.

Copil al revoluției, scriitoare, jurnalistă, part-time zînă și pisică. Așa mi-am denumit descrierea de pe site-ul personal și acestea cred că sunt, în momentul de față, părțile cele mai pregnante din mine.

2. Ce te-a determinat să scrii romane așa profunde , după părerea mea?

Eu scriu dintr-un loc profund din mine, dar nu știu dacă asta se traduce în profunzime literară – care este o chestiune subiectivă, oricum. Scriu despre obsesiile mele, pe care le traduc apoi pentru a se mula și pe obsesiile altor oameni. Ne întîlnim la mijloc, eu și cititorii mei, și creăm povești împreună. Scriu despre iubire, moarte, libertate, credință, fobii, nebunie, vise, coșmaruri, iar toate acestea au greutate, normal că au, dar în aceeași măsură sunt idei simple, vechi, perfect umane. Cît de adînc trag cărțile mele un om în interiorul său depinde doar de el.

3. Cum îți place să-ți petreci timpul liber?

Nu am timp liber. Nu am nici timp ocupat. Am timp, pur și simplu, cît oi avea. Lucrez în zona culturală în care mă și relaxez, deci linia dintre muncă, distracție, pasiune și chiar somn este ștearsă. Și cînd nu lucrez intenționat – și fac asta în jur de 10-12 ore pe zi –, o fac instinctual. Cînd citesc sau mă uit la seriale și la filme, jurnalistul se gîndește la idei de articole. Și apoi mă trezesc cu o jumătate de recenzie scrisă în vis sau în duș sau între linguri de cereale. Iar scriitoarea și învățăcelul sunt constant cu ochii în patru: tot ceea ce întîlnesc este inspirație pentru scris și lecție pentru mine. Îmi iau rar zile cu adevărat libere – fără mailuri, fără grija societatesicultura.ro, fără traduceri, chiar și fără scris. Și atunci îmi încarc bateriile cu povești, arte și meserii, oameni și pisici.

 

ana manescu 5    4. Hobby-urile tale pe lângă scris și citit sunt?

Nici scrisul, nici cititul nu sunt hobby-uri pentru mine. Scrisul este un vis pentru care am muncit mult ca să devină real. Și o fac în continuare zilnic. Cititul a depășit de mult simpla plăcere, este educație și muncă. Hobby-urile sunt lucrurile alea mărunte de 5-10 minute pe care le fac cînd am nevoie să îmi las creierul să se odihnească, fiindcă în rest e pus pe treabă mereu, după cum ți-am povestit mai devreme. Ai putea crede că practică mindfulnessul, la cît de prezent este, însă este un mindfulness anxios și obsesiv. Și atunci am nevoie de îndeletniciri ca tricotatul, cusutul, ideea de a-mi face produse cosmetice din produse naturale, coloratul în cărți antistres pentru adulți, jucatul cu pisica (deși și asta e muncă, Lily a mea este independentă). Lucruri creative manual, la care nu mă pricep prea bine, care îmi cer toată concentrarea, dar una tăcută.

5. Dacă n-ai fi scris, ce ai fi făcut (sau ce faci în prezent)?

Tot ce fac are legătură cu lumea culturală și în mare cu cea a cărților, dar nu depinde de activitatea mea scriitoricească. Sunt editorul șef al proiectului cultural societatesicultura.ro, unde practicăm jurnalismul cultural, narativ și idealist. Combin jurnalismul acesta cu bloggingul pe site-ul meu. Traduc non-ficțiune. Sunt corector/editor/ce-vrei-tu-legat-de-scris freelance. Așa că într-o formă sau alta scriu mai toată ziua, chiar dacă prozei îi acord puțin – dar suficient – timp.

Dacă nu aș fi scris și aș fi avut voce, mi-ar fi plăcut foarte mult să fac muzică. Dacă găsesc ceva mai frumos decît literatura, decît orice, de fapt, muzica este aceea. Dar într-ale cîntatului nu am pic de talent, așa că o las doar să mă întristeze în aceeași măsură în care mă vindecă. Visul e acum să îmi iau o orgă sau o vioară micuță și să învăț niște cîntece, să-mi alin sufletul că am făcut-o și pe asta.

6. Ce artă te fascinează pe lângă cea a scrisului?

Muzica, întotdeauna va fi muzica. Și dansul contemporan.

7. În ce mod te inspiri în legătură cu cărțile tale? Care este subiectul care îl abordezi cel mai des?

Trag din tot cînd scriu, nu ai cum să o faci altfel. Cît despre subiecte, cred că iubirea, în toate formele sale, are rolul principal. Urmată îndeaproape de moarte, în toate formele sale. Pentru că la iubire și sfîrșituri se rezumă totul, asta cred. De aceea unul dintre mottourile următorului meu roman, Stresul dintre orgasme, este: Only love and death will change all things (Khalil Gibran).

8. Cum ți-ai descoperit această pasiune? Și cine te-a determinat să scrii în continuare?

A fost o înclinație naturală spre scris. Uite, îți spuneam mai devreme de muzică. Eram foarte mică și voiam să cînt la vioară, chiar îmi mințeam colegii de grădiniță că știu să cînt. Atît de mare era dorința. Însă alor mei nu le-am spus. În schimb, cînd desenam efectiv linii ondulate pe foi, mimînd scrisul, pentru că încă nu învățasem alfabetul, îi băgam foile în față mamei. Apoi am început să copiez povești din cărți. Și am făcut asta pînă mi-a zis mama să le scriu pe ale mele. Am conștientizat că vreau să scriu și să public abia în liceu. Dar de știut, cred că am știut dintotdeauna că drumul meu e acesta, nu muzica. Doar am ales singură ce să le arăt alor mei. Și dorința, nevoia, obsesia compulsive de a scrie nu m-au părăsit niciodată de atunci.

9. Ți-am citit volumul de povestiri Quasar și am observat că cel mai mult era vorba de iubire, care este motivul pentru care scrii despre acest sentiment?

Nu se rezumă totul la iubire? De sine, de familie, de sex, de bani, de animale, de pasiune, de modă, de muncă, de vise, de povești, de culori, de natură, de alcool, de ciocolată, de muzică. De viață. De ce crezi că scriu despre moarte? Tot din iubire.

10. Din câte știu urmează să apară următorul tău roman intitulat Stresul dintre orgasme, ce ne poți spune despre acest roman în câteva cuvinte?

Este o poveste despre – cum altfel? – iubire și moarte, boală, anxietate, obsesii, fuga după următoarea culme, presiunea pe care o punem pe noi într-o lume grăbită, lipsa momentului de nemișcare și de liniște și nevoia de regăsire a acestei stări. Este despre omul care ține la cultură, dar este prins și în lumea materialistă. Despre omul care trăiește în teamă constantă. Despre vocea rațiunii, vocea simțirii, vocea nebuniei. Și este despre salvare, mai ales. Mai multe despre carte puteți citi pe pagina romanului de pe site-ul meu.

11. În prezent mai lucrezi la un nouă carte?

Următoarea carte va avea rădăcini în mitologia românească, așa că momentan sunt într-o perioadă în care citesc despre creaturile și miturile care mă interesează. Dar am deja planul și cîteva texte, așa că sper să o termin anul viitor.

ana manescu 312. Le poți transmite câteva cuvinte cititorilor.

Căutați în orice faceți o poveste și o lecție și creați din orice faceți o poveste și o lecție.

Vă aștept pe site-ul personal, precum și pe societatesicultura.ro, iar dacă vreți să îmi scrieți o puteți face pe povesteste@anamanescu.ro.

Cărțile Anei alter.ego și Quasar le puteți găsi pe site-ul editurii sau pe librăriile : Libris sau elefant.ro. . Și în curând vă puteți comanda și cartea Stresul din orgasme.

 

 

 

 

 

Cu drag,

Florinela

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s