Recenzie „Trenul orfanilor” de Christina Baker Kline

11865036_427996897402665_8502326130309712158_o

Titlu: Trenul orfanilor

Autor: Christina Baker Kline

Editura: Trei

Număr de pagini: 368

Anul apariției : 2015

Am învăţat că pierderea cuiva drag nu e numai posibilă, ci şi inevitabilă. Ştiu ce înseamnă să pierzi totul, să te desprinzi de o viaţă şi să cauţi alta. Şi acum simt, cu o certitudine stranie, că mie probabil mi-e scris să învăţ, iarăşi şi iarăşi, lecţia asta.”

Romanul are ca temă un subiect foarte sensibil care va marca pe oricine. De ce spun acest lucru? Deoarece viața de orfan e foarte grea. Să trăiești cu amintirea părinților, fraților și rudelor tale mereu, iar pe parcursul vieții să le uiți imaginea, e foarte greu pentru un copil.

Între anii 1854 şi 1929, aşa-numitele „trenuri ale orfanilor” străbăteau în mod regulat distanţa dintre oraşele de pe Coasta de Est şi ţinuturile din Midwest, ducând mii de copii abandonaţi, a căror soartă avea să depindă doar de noroc. Urmau să fie adoptaţi de o familie iubitoare sau aveau să îndure o copilărie plină de lipsuri?
De origine irlandeză, Vivian Daly a fost un astfel de copil, trimis cu trenul de la New York City către un viitor nesigur. Mai târziu, Vivian se întoarce în est şi duce o viaţă liniştită. Dar în podul casei sale, ascunse în valize, se află vestigiile unui trecut dureros.
Atunci când, ca să scape de casa de corecţie, adolescenta Molly Ayer se angajează s-o ajute pe Vivian să facă ordine în pod, se dovedeşte că cele două femei nu sunt atât de diferite pe cât par.

Pentru orice copil este greu să se adapteze la noua familie și mai greau atunci când nu este înțeles sau nedorit. Să treci de la o familie la alta, să te adaptezi iarăși noul  stil de viață  al familiei , mai ales să simți că nu te vor.

Stilul autoare este foarte degajat, dar pe alocuri foarte alert că nici nu-ți dai seama când citești cartea. Însă felul în care trece de la anumite stări la altele, fără să se axeze pe ele e foarte neobișnuit, deoarece te induce în eroare. Uneori legătura dintre cele două planuri narative este foarte abruptă, deoarece uneori rămân  întâmplări neterminate și vine cu alte informații (asta m-a deranjat cel mai mult).

Pot să spun că mi-a plăcut foarte mult cartea pentru că îți deschide mintea spre anumite evenimente și te face să te gândești cum se simte un orfan și ai vrea să-l ajuți, dar nu știi cum. Dar poți într-un singur mod să-l înfiezi și să-i dai cea mai bună educație și să-l faci să se simtă ca propriul tău copil. Te faci să reflectezi altfel despre viață și să vezi cum gândesc niște copii fără iubirea maternă a părinților.

Mulțumesc editurii Trei că mi-au dat ocazia să citesc acestă carte și să-i fac o recenzie.

 

        Trenul orfanilor este o poveste zguduitoare despre schimbare şi curaj, despre noi începuturi şi prietenii dintre cele mai neaşteptate.

Kline descrie memorabil legătura dintre Molly, tânăra cu probleme emoţionale din pricina criticilor neîntrerupte a căror ţintă a fost, şi Vivian, care îşi vede propria copilărie nefericită reflectată în rebela Molly. O poveste profund impresionantă, adusă la suprafaţă din negurile trecutului. – Kirkus Reviews

Cu drag,

Florinela 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s