Interviu cu Ana Săndulescu

1. Bună ziua, Ana! La sfârşitul lunii mai (a.c.) ai debutat editorial cu romanul „Anamneza” la editura Herg Benet. Ce te-a determinat să scrii o carte?
Pe scurt, universul personajelor. În marea majoritate a timpului, mai palpitant decât viaţa Anei. Apoi, spre final, am găsit în rescrierea şi asamblarea fragmentelor o linişte rară. Pentru starea asta m-am întors de fiecare dată la scris; până ce s-a făcut de-o carte şi un pic.

1. Cum arată o zi din viaţa ta? Ce îți place să faci în timpul liber?
Serviciu, lecturi variate de cărţi sau de oameni, ieşiri cu prietenii, la tenis sau în parcuri, preocupări „normale” din care culeg neobişnuitul. Toate astea fac parte din timpul meu liber, fiindcă le fac cu plăcere, din pasiune şi necondiţionat.

3. Există zile în care nu scrii?
Am avut perioade în care nu am scris; nu din lipsa ideilor, ci din comoditate. La polul opus, au fost şi zile în care scrisul a devenit o dulce şi intimă prioritate.

4. Ai un loc special în care îți place să citești sau să scrii?
Citesc oriunde… la metrou, în aglomeraţie, pe pat, sub pat, în balcon, pe tavan, nu am pretenţii. În ce priveşte scrisul, ei bine, nu am un loc preferat, ci mai degrabă o dispoziţie care – fără excepţie – trebuie însoţită de: un leagăn confortabil sau un fotoliu rustic, o senzaţie de claustrare (pădure, colţ de cameră) ori de infinitate (plajă, ocean, vârf de munte, pereţi albi), o cană de cafea şi apă plată. Acest spaţiu, trebuie să fie natural ordonat şi curat. Hai că nu cer prea mult!

5. Ce personaj din opera oricărui autor ţi-ai dori să fii?
Fată, Hermione Granger. Băiat, Dorian Gray.

6. O nouă carte pe când?
Nu vreau să fac promisiuni nefondate în legătură cu următoarea operă literară, care poate fi partea a doua a Anamnezei – o sugestie care îmi surâde încă de pe acum – sau o trilogie distopică ambiţioasă. Sau nimic. Nu vreau dead-line, presiune, decizii luate la umbra unui orgoliu prostesc, nu blocării ideative, căci scrisul contravine cu toate acestea şi cu felul meu de a face lucrurile.

7. Ce subiecte vrei să abordezi în următoarele romane?
Construcţia unui roman, mai ales dacă se împarte în – să zicem – trei volume, presupune o abordare exhaustivă de subiecte. Am mai multe idei conservate în cap şi schiţate pe hârtie. Sunt deschisă să scriu despre orice, atât timp cât mi se pare „nou”, interesant, migălos şi de cercetat. Ce pot să zic; îmi plac provocările!

8. Dacă n-ar fi scrisul, ce altă artă te-ar reprezenta?
Pictura, absolut. Citesc acum „Lumea Sofiei” a lui Gaarder. Sofia e o fetişcană de 15 ani care primeşte nişte scrisori anonime cu rolul de a o iniţia în tainele filosofiei. Vreau şi eu un astfel de „cineva” care să mă ghideze către cea mai potrivită tehnică şi către instrumentele ideale. M-aş apuca de pictat chiar din viaţa asta.

9. Câteva cuvinte pentru admiratori, cititori şi pasionaţii de lectură?
Să nu se oprească din descoperit. Cărţile chiar sunt cei mai buni prieteni, iar scrisul cea mai paşnică şi emotivă artă. Mulţumesc!

 

Cu drag,

Florinela.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s